Retorica și teoria argumentării

RETORICĂ

I. Genurile elocinţei (oratoriei) în antichitatea greco-romană şi modelările ei contemporane

- genurile elocinţei în antichitatea greacă:

tipologia lui Aristotel din Retorica (I, 1358 b):

1) criteriul de tipologizare: este cel al felului de auditoriu căruia discursul se adresează sau, altfel spus, al situaţiei publice în care discursul se ţine;

2) elementele lor definitorii:

A) auditoriul (situaţia publică) căruia (căreia) i se adresează discursul;

B) tehnicile argumentative ale discursului;

C) timpul discursului;

D) actele de discurs;

E) valorile promovate prin discurs;

analiza lor din perspectiva elementelor definitorii:

1) genul deliberativ:

A) auditoriul (situaţia publică): este cel(cea) al(a) adunărilor în care se iau decizii după regulile democraţiei;

B) tehnica de argumentare:

a) scopul urmărit: luarea unei decizii de către o adunare, în condiţii de oportunitate (a mări un impozit, a declara un război sau a semna un tratat);

b) mijloacele folosite:

b1) argumentul tip utilizat: este exemplul, luat în general din istorie;

b2) metoda de luare a deciziei: este inducţia (raţionare sau mişcare a gândirii de la particular la general);

C) timpul în care are loc exprimarea: este viitorul, întrucât luarea deciziei urmează să fie făcută;

D) actele prin care se realizează discursul:

a) a consilia;

b) a deconsilia;

E) valorile în funcţie de care discursul este construit:

a) valorile „folositorului şi ale vătămătorului/dăunătorului”;

b) valorile „celui mai bun şi ale celui mai rău”.

2) genul judiciar:

A) auditoriul (situaţia publică): este cel(cea) al(a) tribunalelor, principalul destinatar reprezentându-l judecătorii;

B) tehnica de argumentare:

a) scopul urmărit: de a convinge prin pledoarie un auditoriu mai instruit (judecătorii);

b) mijloacele folosite:

b1) argumentul tip utilizat: este entimema sau silogismul (se vorbeşte, de altfel, încă şi azi despre „silogismul judiciar”), adică un raţionament mai riguros în care se porneşte de la premise verosimile (plauzibile) şi se ajunge la concluzii probabile;

b2) metoda de pledare: este deducţia (raţionare sau mişcare a gândirii de la legea generală la o decizie particulară);

C) timpul în care are loc exprimarea: se vorbeşte la trecut, întrucât pledarea vizează fapte care au avut loc;

D) actele prin care se realizează discursul:

a) a acuza;

b) a apăra;

E) valorile în funcţie de care discursul este construit:

a) valorile „dreptului şi ale nedreptului”;

b) valorile „justului şi ale injustului”;

3) genul epidictic/demonstrativ:

A) auditoriul (situaţia publică): este cel al spectatorului, aflat în diverse împrejurări, altele decât cele politice sau juridice (un discurs comemorativ, o oraţie funebră, elogiul unui erou sau panegiricul unui monarh ş.a.);

B) tehnica de argumentare:

a) scopul urmărit: de a evoca personaje, evenimente sau idei pe care ascultătorii le cunosc deja, adeziunea auditoriului fiind obţinută deja, dinaintea ţinerii discursului;

b) mijloacele folosite:

b1) argumentele tip utilizate: sunt naraţiunea şi amplificarea;

b2) metoda: este cea cuvântărilor politice sau a luărilor de cuvânt, îmbinând elementele de tip inductiv cu cele de tip deductiv.

C) timpul în care are loc exprimarea: de obicei, exprimarea este la timpul prezent, dar poate avea loc şi la celelalte două timpuri: trecut şi viitor;

D) actele prin care se realizează discursul:

a) a elogia;

b) a blama;

E) valorile în funcţie de care discursul este construit:

a) valorile „frumosului şi ale urâtului”;

b) valorile „extraordinarului şi ale execrabilului”.

Tabelul genurilor elocinţei după Aristotel:

Genul

deliberativ Genul

judiciar Genul epidictic/

demonstrativ

Auditoriul Adunarea publică

Judecătorii

Spectatorii

Tehnicile de argumentare

Scopul Luarea deciziei

Convingerea auditoriului

Evocarea de personaje, evenimente sau idei

Mijloacele

Argumentul tip Exemplul

Entimema

(Silogismul judiciar)

Naraţiunea /

Amplificarea

Metoda Inducţia

Deducţia

Cuvântarea

Timpul Viitor

Trecut

Prezent

Actele

de discurs A consilia /

A deconsilia

A apăra /

A acuza

A elogia /

A blama

Valorile Folositorul /

Dăunătorul

Binele /

Răul

Dreptul /

Nedreptul

Justul /

Injustul

Frumosul /

Urâtul

Extraordinarul /

Execrabilul