Rolul literaturii în perioada pașoptistă

Perioada literara situata aprozimativ intre 1830-1860. Incepe odata cu modernizarea rapida si masiva a vietii sociale si culturale in principatele romane , datorita influentelor apusene si se incheie in perioada in care societatea ieseana Junimea favorizeaza aparitia marilor creatori. O prima etapa, cea a ,, deschizatorilor de drumuri”(Gh. Asachi , 1788-1869 ; Ion Heliade Radulescu , 1802-1872) se caracterizeaa in special prin intiative de constituire a institutiilor culturale (presa, teatrul, scoli de diverse profiluri etc.). Incepand din 1840 dupa aparitia Daciei literare prioritara devine chestiunea afirmarii creatiei literare romanesti, a emaniciparii acesteia fata de modelele apusene.

Scriitori reperezentativi : C. Negruzzi (1808-1868), V. Alecsandri(1818-1890), A.Russo(1819-1859),M. Kogalniceanu(1817-1891) in Moldova; V. Carlova(1809-1831),G. Alexandrescu(1814-1885), N. Balcescu(1819-1852), D. Bolintineanu(c.1825-1872),I. Ghica(1817-1895) in Muntenia; A. Muresanu(1816-1863), G.Baritiu(1812-1819) in Transilavania. Multi istorici literai identifica o peroada intermediara intre cea pasoptista si ,,epoca marilor clasici”:perioada pasoptista, de la sfarsitul deceiului sase si inceputul deceniului sapte in care se afirma scriitori precum Nicolae Filimon(1819-1865), Alexandru Odobescu(1834-1895).

In prima jumatate a secolului XIX si dupa aceea , pana la aparitia societatii Junimea conceptul de ,,Literatura” avea un sens larg si imprecis desemnand scrierile umaniste , studiul filologic si retorica. Astfel , literatura avea ca finalitate nu numai placerea estetica ci si invatatura , slefuirea spiritului , educarea bunelor moravuri , formare de atitudini , opinii , credinte si mentalitati. In epoca pasoptista se instituie o demarcatie profunda intre poezie si proza. Sub influenta romantismului poezi ajunge sa fie considerata forma primara a literaturii in care au fost redactate texte fundamentale ale inceputurilor civilizatiei.

Nu in ultimul rand literatuta pasoptista , prin generati tanara a lui Kogalniceanu , Alecsandri , arata o preocupare pentru felul in care se refelecta in scris identitatea culturala a romanilor.

In perioada pasoptista termenul de literatura este folosit cu un sens destul de vag si general.Rolul care i se atribue este adesea utilitar,moral si educativ.De asemanea literatura este frecvent asociata culturilor nationale-in primul rand,in raport cu limba in care au fost redactate scriarile respective.

,,Productul mintii si a invataturilor unei natie se numeste literatura,si partile ei sunt poezia, filozofia,istoria si retorica.Aceste invataturi se numesc cu drept cuvant si umanitate , caci prin ele omul castiga cugetari de moral , simtiri delicate , cei filantropi”.(Gh.Asachi)