Studiu de caz - diversitatea tematică stilistică și de viziune în poezia interbelică

- PREMISA

In anii 20’ -30’, literatura a fost profund marcata de doua fenomene : manifestarea simbolismului si teoretizarea sincronismului. Dezvoltarea intergii literaturi a epocii, inclusiv a romanului modern se explica prin sincronismul lovinescian, iar poezia interbelica are ca punct de pornire experienta simbolismului european. Pe de alta parte, perioada interbelica inseamna si separarea definitiva a domeniilor literaturii, precum preciza si Nicolae Manolescu in studiul „Metamorfozele poeziei” : „Poezia moderna rezulta din simbolism si simbolismul reprezinta el insusi, intr-o masura, o experienta suficienta in sine, inchisa poetul simbolist incearca sa intemeieze poezia nu pe ce exprima, nici pe functia ei, ci pe ea insasi, ca un mic univers intr-un raport de paralelism cu universul real coerent si autonom prin ritmul interior de care se lasa condus”.

Pe langa relatia pe care criticul o stabileste cu simbolismul apare o caracteristica esentiala a poeziei interbelice, aceea de a-si constitui propriul domeniu si univers imaginar, de teme, motive, viziune, stil.

Lucian Blaga

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancram, lângă Sebes, judetul Alba - d. 6 mai 1961 la Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat român. Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Copilăria” i-a stat”, după cum mărturiseşte el însuşi, "sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului", viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru "Lucian Blaga e mut ca o lebădă" – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani.

A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licenţă în 1917. A studiat filosofia şi biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 şi 1920, obţinând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soţie. A revenit în ţară în ajunul Marii Uniri.În anul1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe ţărm (1910), şi în Românul, cu studiul Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebes în 1909. În anul 1911 călătoreşte în Italia, unde îşi petrece timpul în librării, căutând cărţi de filosofie, şi vizitând vestigiile istorice ale acestei ţări.

Traind in „orizontul misterului, omul doreste sa lamureasca tainele universului, ceea ce se realizeaza prin revelatie. Creatia apare ca o posibilitate de relare a misterului, iar forma ei superioara este mitul. Poetul va integra structura mitului in procesul de creatie. Se cunoaste preferinta lui Blaga pentru valorificarea substratului autohton. Poezia poseda ceva din forta cuvantului creator, prin emanarea energiilor cosmice, originare, poetul fiind capabil de revelatie, in contact cu ilimitatul si absolutul.

Expresivitatea poeziei lui Lucian Blaga se realizeaza prin cultivarea cu predilectie a metaforei revelatori, care cauta sa releveze un mister esential pentru insusi continutul faptului; si metarora plasticizanta care da concretete faptului; enumerarea prin „si” ;cultivarea versului liber.

Blaga face distinctia intre cunosterea paradisiaca (pe calea rariunii), misterul fiind partial redus cu ajutorul logici, al intelectului si cunoasterea luciferica ( intuitiva, din care face parte si cunoasterea poetica), misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei poetice al trairii interioare , el intelectului extatic.