Teme dominante în operele lui Caragiale

Ion Luca Caragiale este cel mai mare creator de viaţă din întreaga noastră literatură.

Dar importanţa lui Cragiale în literatura românească nu stă numai în faptul că e cel mai mare scriitor obiectiv şi unicul creator de tipuri devenite populare.Importanţa lui este mare şi hotărâtoare şi din alte două puncte de vedere.Caragiale marchează un stadiu nou în proză.Proza obiectivă, adevarată zugravire a vieţii, începe cu el. O altă însemnătate a operei lui Caragiale în dezvoltarea literaturii noastre este conştiinţa lui artistică.Caragiale rămâne, prin formaţie,un scriitor şi un produs al epocii sale,potenţând la superlativ anumite modalităţi oarecum comune.

S-a născut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale de lângă Ploieşti,astăzi numită Ion Luca Caragiale,într-o familie cu tradiţii în domeniul dramaturgiei şi al actoriei.Tatăl său,Luca Caragiale,a fost actor.Unchii lui,Costache şi Iorgu au fost şi ei actori,autori dramatici,şi conducători de trupe teatrale.

Caragiale absolveşte prima clasă de gimnaziu în particular,iar celelalte trei clase la gimnaziul “Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploiesti.În anul 1868 el este înscris la Conservatorul de artă dramatică din Bucuresti,la clasa de “declamaţie şi mimică”a unchiului sau,Costache Caragiale.

În zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare în urma unui atac de cord în locuinţa sa de la Schoneberg-Berlin.A fost adus în ţară şi îngropat la Biserica „Sfântul Gheorghe”.La 22 noiembrie este reînhumat la cimintirul Bellu,alături de Mihai Eminescu şi Coşbuc.

Debutul său are loc în revista Ghimpele (1863),sub pseudonimul”Clar şi Palicar”.Semnează cu numele său,pentru prima oară în” Revista Contemporană”, poemul “Versuri”.

În 1884 se joacă în premieră opera bufă” Hatmanul Baltag” scrisă împreună cu Iacob Negrzzi.

În 1896 apare volumul „Schiţe uşoare”.Tot atunci conduce revista „Epoca Literară”.

În 1901 I.L.Caragiale îmlineşte 25 de ani de activitate literară şi publică volumul „Momente”.În anul 1910,la Editura „Adevărul”se tipăreşte volumul „Schiţe nouă”.

Ocupă o serie de funcţii mărunte.Este copist ,corector ,mai târziu gazetar.Colabora la mai multe ziare şi reviste(“Alegător liber”,”Unirea democratică”).Eminescu îl introduce la” Junimea”,unde îşi citeşte prima comedie “O noapte furtunoasă”.

Perioada marilor creaţii dramatice: O noapte furtunoasă(1879),Conul Leonida faţă cu reacţiunea(1879),O scrisoare pierdută(1884),D-ale Carnavalului(1885),Napasta(1890).

Perioada prozei scurte:volumul Momente(1901),volumul Nuvele şi povestiri(1908).

În demonstraţia lui Maiorescu,un loc important îl ocupă faptul că:D-ale Carnavalului „a fost fluerată”,Conul Leonida,jucat pe o scenă de mâna a doua, „nu a plăcut”,Noaptea furtunoasă „a avut succes”,Scrisoarea