Generator de Cod Morse

PREFATĂ

În perioada de început a procesărilor auotomate, programatorii scriau

instructiunile care reprezentau programe pentru calculator ca secvente de cifre 0 si 1, Codul

rezultat se numea cod masina (machine code) si reprezenta limbajul cunoscut, înteles de

sistemul de calcul.

Pentru a simplifica si a mări viteua de realizare a programelor, au fost dezvoltate

limbaje de asamblare (assembly language). Acesta au reprezentat un pas în directia

îndepărtării de codul masină si apropierii de un limbaj cât-de-cât pe întelesul omului. Cu

aceste limbaje, numite “limbaje din generatia a doua “(2nd generation languages),

programatorii puteau scrie instructiuni într-o formă mai usoară (aceste instructiuni erau

apoi convertite în secvente de 0 si 1 pentru a fi întelese de calculator)

Deoarece limbajul masină cât si limbajele de asamblare lucrează într-un mod

apropiat de calculator si solicită o cunoastere profundă modului de lucru al acestuia, se

numesc limbaje de programare de nivel scăzut (low-level language - LLL ).

Avantajele programării în limbaj masină constau în eficientă maximă la rulare si

simplicitatea instructiunilor ; dezavantajele constau în dificultatea învătării, timpul mare

necesar scrierii programelor si dificultatea realizării corectiilor si actualizărilor.

În zilele noastre majoritatea programelor sunt scrise în limbaje de nivel înalt

(high-level language – HLL), numite astfel deoarece nu solicită cunoasterea circuitelor

calculatorului si sunt apropiate de limba engleză si de notatia aritmetică.

Alfabetul Morse

(conform originalului din engleză Morse code)

Este o metodă de transmitere a informatiei folosind secvente standardizate de semne

sau pulsatii scurte si lungi - cunoscute în mod comun ca "puncte" si "linii" - pentru litere,

cifre si caracterele speciale specifice oricărui mesaj.

Creat original de către Samuel Morse pe la mijlocul anilor 1830, pentru a fi folosit la

transmiterea informatiei cu ajutorul telegrafului electric, al cărui inventator a fost, alfabetul

Morse a fost folosit intensiv începând cu perioada timpurie a comunicatiilor radio a anilor

1890. Datorită dezvoltării ulterioare a comunicatiilor folosind o gamă largă de unde

electromagnetice folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a

devenit în zilele noastre, într-un fel, desuetă si aproape uitată.

Totusi, există domenii de utilizare, asa cum ar fi navigarea maritimă si aeriană, precum si

comunicarea radioamatoare (ce foloseste unde electromagnetice continue), în care folosirea

inventiei americanului Morse este de neînlocuit. De fapt, codificarea Morse este singura

modalitate digitală de modulare si transmitere a informatiei care poate fi folosită eficient si

citită usor de către oameni, fără a necesita existenta unui computer, fapt care permite

transmiterea digitală a informatiei pe canale de comunicare destinate transmiterii sunetelor

si deci a vocii umane.

Un tabel din 1922 al codului sau alfabetului Morse pentru litere si cifre.

Alfabetul Morse poate fi transmis în mai multe modalităti. Initial a fost transmis ca

pulsatii electrice de-a lungul unei linii telegrafice, dar poate fi trasmis ca un ton audio, ca un

semnal radio având pulsatii ori tonuri lungi si scurte, sau ca semnale mecanice sau vizuale,

utilizând o lanternă, un heliograph sau asa-numita Aldis lamp.

Codul Morse este într-adevăr o formă timpurie de transmitere digitală a informatiei, dar este

dificil de adaptat la transmiterea automată din cauza lungimii variabile a caracterelor sale.

Ca atare, a fost înlocuit cu alte coduri de transmitere, incluzând codul Baudot si ASCII, care

au lungimi standard pentru fiecare caracter distinct al mesajului.

Există un alfabet Morse international, care este compus din sase elemente diferite:

semn scurt, denumit punct sau dit (•);

semn lung, denumit linie, dash sau dah (--);

un spatiu liber între caractere (între puncte si linii);

spatiu scurt (între litere);

spatiu mediu (între cuvinte);

spatiu lung (între propozitii).

Ceea ce este cunocut ca alfabetul Morse diferă într-un fel de ceea ce a fost original creat si

dezvoltat de Morse si asistentul său, Alfred Vail. O îmbunătătire substantială a codului,

incluzând modificări la 11 litere a fost creată si publicată în Germania în 1848, inventatorul

acestei versiuni fiind Friedrich Clemens Gerke. Versiunea lui Gerke a fost ulterior adoptată

ca standard în întreaga lume pentru ceea ce a fost numit alfabetul Morse international sau,

pe scurt, Morse international. Alfabetul Morse original, limitat în special la utilizarea sa în

Statele Unite ale Americii a devenit ulterior cunoscut ca Railroad Code sau American

Morse code.

În ultimul timp, există un număr continuu crescând de evidente si fapte care probează, că

adevăratul inventator al alfabetului Morse, cel putin în varianta sa primordială si apoi în cea

folosită la început, a fost de fapt asistentul lui Morse, Alfred Vail, care din păcate a murit

sărac si aproape uitat. Vail a avut, de asemenea, si contributii esentiale la realizarea

tehnologică a telegrafului initial si a variantelor sale ulterioare. Morse si urmasii săi au

sustinut si continuă să sustină contrariul.