Organizarea Informațiilor pe Web

Capitolul 1. Introducere

1.1 Istoric World Wide Web

Web (World Wide Web sau, pe scurt, WWW) reprezintă un sistem de distribuţie locală sau globală a informaţiilor hipermedia. Din punct de vedere tehnic, spaţiul Web pune la dispozitie un sistem global si standardizat de comunicare multimedia, informaţiile fiind organizate asociativ şi fiind distribuite în funcţie de cererile utilizatorilor.

Cresterea masiva a numarului de servicii şi produse Web este dată de utilizarea unui tot mai bogat conţinut informaţional: imagini, video şi sunet.

Combinarea şi integrarea acestor medii formează multimedia, utilizată pe scară largă în reprezentarea şi interschimbarea informaţiilor. Diverse obiecte/documente multimedia incluzând hiperlegaturi definesc conceptul de hipermedia. Nu există o definiţie universal acceptată a multimediei. Putem privi multimedia drept sursă a activităţilor de design, stocare, interogare si utilizare a documentelor electronice compuse din „medii” multiple ca video, audio, animaţie, text, grafica şi imagine. În general, o aplicaţie este considerata a fi multimedia, daca ea contine macar o media continuă (video, de pildă) si una discretă (cum ar fi textul).

În anul 1965, Ted Nelson inventează termenul hipertext (text non-linear), definindu-l drept „material scris sau grafic interconectat într-o maniera complexă care în mod convenţional nu poate fi reprezentat pe hartie. El poate conţine cuprinsuri ale propriului sau conţinut şi relaţiile dintre diverse părţi componente:poate de asemenea să contine adnotări, adăugiri si note de subsol pentru cei care doresc sa-l examineze”.

Ideea de a reprezenta printr-o modalitate nelinierea mai multor tipuri de medii este însa mult mai veche. Începuturile hipertextului şi multimediei apar într-un articol publicat în iunie 1945 în Atlantic Monthly: „As we may think”, autorul fiind Vannebar Bush. El a imaginat un sistem prin care informaţia din biblioteci, stocată pe microfilm, putea fi accesată prin intermediul unui dispozitiv pe care el l-a numit MEMEX (Memory Extension). Acest

dispozitiv ar fi facilitat căutarea rapidă şi flexibilă a informaţiei, şi ar fi permis o abordare mai aproape de funcţionarea creierului uman.

O altă persoană implicată în dezvoltările de inceput ale multimediei este Doulglas Engelbart, membru al Institutului de Cercetare de la Stanford unde dezvolta revolutionarul proiect Augment. Acest proiect deschide o direcţie importantă de cercetare odată cu prezentarea lui la Fall Joint Computer Conference în 1968. În 1963, Engelbart propune dispozitive computerizate de scriere automată cu un deceniu înainte de apariţia primelor procesoare de texte evoluate. În cadrul prezentării din 1968, prima demonstraţie publică a unor facilităţi pe baza standard ale actualelor programe de tehnoredactare, interfeţe grafice, aplicaţii hipertext şi multimedia, Engelbart ilustrează urmatoarele idei inovative şi invenţii: mouse-ul, ferestre multiple pe ecranul computerului, facilităţi de procesare de texte şi hipertexte, posta electronică, teleconferinţe, documente compuse din text şi grafică, limbaje de comandă de tip script, interfată grafică.

A treia figură importantă în istoria multimediei este Ted Nelson, inovatorul termenului de hipermedia şi a unui sistem hipermedia Xanadu. Ideea de baza a proiectului Xanadu era aceea de a concepe un sistem care să contină intreaga literatură universală, plus alte informaţii, într-un singur depozit de date.

Prototipul lui Xanadu exista într-o versiune dezvoltată de Autodesk şi în 1991 permitea:

• Stocarea digitală a informaţiilor de tip text, grafică video etc.

• Legături flexibile între documente (la nivel de caracter, cuvânt, fragment de imagine etc).

• Ataşarea de senzori activi părtilor de documente.

• Controlul versiunilor şi compararea lor.

• Accesul concurent şi sigur al mai multor utilizatori.

Desigur, în prezent, Xanadu a fost depăsit de ceea ce inseamna Web-ul, dar multe din ideile de pionierat ale lui Nelson se regăsesc în carul WWW şi a altor sisteme hipermedia actuale.

În cadrul Laboratorului Media de la MIT, începând cu anii 1970 s-au dezvoltat o serie de sisteme multimedia clasice, surse de inspiraţie pentru aplicaţiile actuale. Dintre acestea se pot mentiona: Spatial Data Management System, Aspen Movie Map, Project Athena, care definesc şi domeniile de interes ale hipermediei: simulări interactive, colaborări stiinţifice la distantă, invăţământ.

Istoricul WWW-ului decurge în paralel cu instoricul HTML-ului, limbaj de marcare a documentelor hipermedia disponibile pe Web.