Proiectare și Realizare Sisteme Expert

8. Ciclul de viata al unui sistem expert

Calitatea si utilitatea unui SE depind in mod esential de cunostintele care le incorporeaza si utilizeaza. Din aceasta cauza, efortul principal in realizarea unui SE este orientat spre cunostinte, incepand cu identificarea structurilor generale corespunzatoare domeniului de expertiza si continuand cu colecatrea, reprezentarea, validarea si utilizarea acestora. Corespunzator acestei caracteristici definitorii, ciclul de viata al unui SE se compune din urmatoarele etape (fig 1):

- Analiza preliminara;

- Modelarea conceptuala;

- Colectarea cunostintelor;

- Validarea sistemului;

- introducerea in exploatare si mentinerea in functiune.

Conceperea si realizarea unui sistem expert, necesita in principal doua categorii de personal:

- expertii umani, ale caror cunostinte urmeaza a fi colectate si difuzate catre utilizatori prin intermediul SE;

- cogniticienii, care asigura transunerea cunostintelor si strategiilor de rationament ale expertului uman in structurile specifice metodei de reprezentare a cunostintelor si a instrumentelor informatice utilizate (programare logica, generator de SE).

Alaturi de acestia, vom regasi si participantii traditionali la o asemenea activitate:

- utilizatorii finali, care vor exploata sistemul valorificand cunostintele incorporate in el;

- proiectantii si programatorii, care vor asigura rezolvarea problemelor informatice implicate de realizarea SE(conceperea si programarea comunicatiei cu utilizatorul, transferul de informatii de la si catre aplicatiile informatice existente). In privinta acestei categorii de participanti, se impun doua observatii:

- ei pot fi identici, ca persoane fizice, cu cei care indeplinesc functia de cognitician (evident, cu conditia de a avea cunostintele si capacitatea profesionala necesare); termenul cognitician defineste o functie specifica si in general indispensabila in realizarea unui SE si nu o persoana fizica;

- prin facilitatile oferite de generatoarele de SE, efortul de programare este aici mult mai redus, uneori aproape inexistent.

9. Analiza preliminara

Analiza preliminara urmareste definirea lucrarii sau activitatii care va face obiectul sistemului expert si alegerea instrumentelor informatice necesare.

In ceea ce priveste problema sau lucrarea ce urmeazaa fi abordata prin tehnologia SE, se considera ca aceasta trebuie sa rasunda cel putin urmatoarelor cerinte:

- sa faca apel la cunostinte apartinand unui domeniu bine delimitat;

- sa aiba un nivel mediu de complexitate, astfel incat sa se evite atat problemele triviale cat si cele prea complicate;

- sa fie structurabila, adica sa utilizeze elemente identificabile, reproductibile si formalizabile, atat in privinta conceptelor si cunostintelor folosite, cat si a rationamentelor;

- sa reprezinte o lucrare repetitiva in timp;

- sa fie bine cunoscuta de catre expertii disponibili;

- sa nu faca apel la tipuri de cunostinte ce nu pot fi tratate prin una din metodele de reprezentare existente; in aceasta privinta, se poate aplica asa-numitul „test al telefonului ” conform caruia o problema poate face obiectul unui SE numai daca expertul uman poate sa-i expuna complet rezolvarea prin telefon.

Selectarea unei probleme care raspunde acestor criterii constituie numai un prim pas, care trebuie continuat cu o analiza mai detaliata, menita sa verifice oportunitatea rezolvarii sale printr-un SE. In acest scop se pot avea in vedere patru categorii de factori:

- natura problemei sau a activitatii;

- rezultatele previzibile;

- expertiza disponibila;

- utilizatorii finali.