Monografia satului în opera lui Ion Creangă

INTRODUCERE

Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai neamului românesc. Măiestria scrierilor sale i-a atribuit un loc de cinste în registrul clasicilor literaturii române alături de marele poet Mihai Eminescu, de mentorul Junimii, Titu Maiorescu ,de dramaturgul fără pereche Ion Luca Caragiale și de povestitorul Ion Slavici. Traiectoria talentului de povestitor al lui Creangă îl situează în continuarea lui Neculce (având „înscrise în inimă” faptele pe care le povestea) și a lui Anton Pann , cu care se aseamănă prin oralitatea stilului reușind să redea poveștii funcția ei estetică primitivă.

Opera lui Creangă este extrem de unitară sub aspectul conținutului și al mijloacelor artistice, fiind o operă alcătuită din povești, povestiri și romanul - opera de maturitate - Amintiri din copilărie - ce constituie un monument al prozei artistice românești. Creangă a intrat în literatura română cu un fond sufletesc și intelectual de origine țărănească, prezentând mai întîi perimetru satului natal, Humulești, extins pe urmă într-un univers rural mai larg, care poate fi considerat al întregului popor român. Opera sa are o individualitate netă, pornită de la folclor, prin care Creangă a valorificat întregul tezaur al limbii populare dintr-un trecut milenar ceea ce denotă o inteligență artistică sclipitoare și o remarcabilă înzestrare lingvistică. Acest font de origine țărănească, caracterizat de jovialitate și vitalitate, este nucleul operei humuleșteanului și face din acesta scriitorul român cel mai apropiat de spiritul creației folclorice.

Ion Creangă reprezintă mai mult decât un profil literar. Personalitatea și întreaga sa operă indică un climat și un studiu în literatura română, un filon fundamental de specific național prezente în cultura și psihologia originală. Chiar dacă opera sa are dimensiunea unei singure cărți, Ion Creangă este creatorul unei legende, al unei tradiții, al unui mod unic de tratare a limbii literare plasată în raport cu realitatea. În opinia lui Garabet Ibrăileanu, adevăratul autor al operei lui Creangă e poporul: „concepțiile lui Creangă sunt ale poporului; al lui Creangă e numai talentul pe care îl are din naștere. Creangă este un reprezentant perfect al sufletului românesc între popoare; al sufletului moldovenesc între români; al sufletului țărănesc între moldoveni; al sufletului omului de munte între țăranii moldoveni.” De aceeași părere este și George Călinescu: „Creangă este o expresie monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numește poporul român, sau, mai simplu e poporul român însuși surprins într-un moment de genială expansiune.”

CAPITOLUL I VIAȚA ȘI OPERA LUI ION CREANGĂ

1.1. REPERE BIOGRAFICE

„A fost odată” ... așa ar putea începe și povestea de viață a scriitorului Ion Creangă, al cărui nume este astăzi echivalent cu lumea nemuritoare a poveștilor lui, cu imaginea copilăriei universale, „pagină de frumos și înțelepciune în marea carte a literaturii românești.”

Ion Creangă, născut la 1 martie 1837, în satul Humulești, ținutul Neamț, este primul copil al familiei Creangă . În jurul datei de naștere a lui Creangă există îndoieli deoarece o „mitrică” aflată la Arhivele Statului din Iași arată ca dată de naștere a autorului 10 iunie 1839. George Călinescu menționează în Istoria literaturii române de la origini până în prezent că trebuie păstrată ca dată a nașterii ziua de 1 martie 1837, aleasă de povestitorul însuși, publicată atât în albumul societății Junimea cât și în scrierile autobiografice: „Sînt născut la 1 martie 1837 în satul Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români; Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, Județul Neamțului” ( Ion Creangă).

A fost botezat de către părintele Ioan de la biserica Sf. Nicolai de sub deal, naș fiind un anume Ion Cojocaru. Ion Creangă își petrece copilăria la Humulești, unde asculta, în nopțile de iarnă, poveștile spuse de bătrânii și bătrânele satului: „De câte ori n-am stat nopți întregi” - va mărturisi Creangă mai târziu - „ca să ascult pe moș Ion sau pe lelea Catinca povestindu-mi povestea lui Făt- Frumos și a Ilenei Cosanzeana.” Numele satului natal a fost o poreclă a sărăciei pusă de târgoveții de peste Ozana care i-au numit pe locuitori , „humă” deoarece sătenii foloseau pentru a construi casele lutul gălbui din Valea Seacă. Astfel satul întreg s-a numit „Humulești”. Ion este cel mai mare între cei opt copii ai familiei Creangă urmând după el: un alt Ion,Teodor, Petre, Zahai, Catrina, Măria și Ileana.

Strămoșii povestitorului dinspre mamă s-au tras de prin Maramureș și s-au stabilit în Neamț pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea, între 1784-1788(1) . Pe linie paternă, familia lui Creangă nu este cunoscută dar există argumente că și Ștefan a lui Petre Ciubotariul ar fi tot ardelean. În monografia sa, Vladimir Streinu, explică „băjenirea” țăranilor din Transilvania din trei cauze: persecuția religioasă, prigoana maghiară și transhumanța. Despre strămoșii dinspre mamă, Ion Creangă a lăsat informații mai complete. Bunicul David Creangă a fost fruntaș în Pipirig, iar prin 1828 era vornicul satului. Faptul că bunicul lui Creangă ajunge primar în satul în care s-a stabilit cu familia dovedește că satele moldovenești, puțin populate înainte, au căpătat o puternică structură ardelenească prin numărul mare de locuitori veniți de peste munți. „Când am venit eu [David Creangă] cu tata și cu frații mei, Petrea și Vasile și Nică, din Ardeal în Pipirig, acum șaizeci de ani trecuți.”( Ion Creangă)