Abordarea new public management în administrația publică

Anii ’80-90 au scos la lumina necesitatea unei abordari manageriale a administratiei publice, ca urmare a multiplelor inadvertente existente in cadrul modelului traditional al administratiei. Aceasta abordare poate usura cateva dintre problemele noului model, insa nu marcheaza mari schimbari in modul de operare al sectorului public . Asa cum argumenteaza Kamarck: “la sfarsitul secolului XX s-a produs o revolutie in administratia publica la fel de profunda ca cea din secolul IX, cand principiile birocratiei weberiene au inceput sa influenteze guvernele din toata lumea” (2000,p.251).

Abordarea manageriala a fost cunoscuta sub mai multe denumiri, insa cele mai uzitate sunt cele de “management public” si “noul management public”.Indiferent insa de denumire,esenta noului management public este aceeasi.

NMP integreaza o serie de principii si valori esentiale si necesare pentru a determina obtinerea de performante dupa modelul managementului din sistemul privat: aplicarea principiului responsabilitatii manageriale, concentrarea asupra culturii specifice administratiei publice, autonomie manageriala si financiara, preocupare pentru respectarea regulii ‘celor 4 C”: coerenta, curaj, claritate, considerare, o atenţie deosebita acordată fundamentarii si realizarii obiectivelor, cresterea gradului de autonomie si flexibilitate manageriala, introducerea indicatorilor de performanta pentru masurarea gradului de realizare a obiectivelor fundamentale si individuale, orientarea catre piata si deplasarea centrului atentiei de la modul de desfasurare a proceselor asupra gradului in care, prin rezultatele oferite, nevoile sociale sunt satisfacute.

Primele elemente ale noului curent in domeniul managementului public au fost identificate in SUA, dupa alegerea lui Ronald Reagan ca Presedinte in 1980 si in Marea Britanie o data cu preluarea mandatului de prim ministru de catre d-na Margaret Thatcher.

Abordarea conducerii in sectorul public pn general, si in domeniile integrate in acesta, in special, a cunoscut dupa anii 1990 mai multe forme de exprimare. Pollitt, in 1990 a numit noul curent „managerialism”, Hood, in 1991 prezenta continutul unei noi abordari numita „noul management public”, in 1992 Lan si Rosenbloom prezentau dintr-o perspectiva specifica „orientarea catre piata a administratiei publice”. In acelasi an, Barzelay a reunit punctul sau de vedere sub titulatura: „paradigma postbirocratica”, pentru ca imediat sa apara reacţia din partea lui Osborn si Gaebler exprimata ca „guvernarea antreprenoriala”.

Noul model al managementului public surclaseaza efectiv modelul traditional al administratiei publice si, in mod inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, viitorul in sectorul public va fi in totalitate dominat de noile valori manageriale promovate atat in teorie, cat si in practica si va schimba semnificativ modul de desfasurarea a activitatii in institutiile publice si totodata rolul managerului public si al functionarilor publici de executie.

In general, schimbarile in contextele nationale au determinat modificari radicale in timp in sistemul de valori specifice, identificate in institutiile publice din diferite tari. Se poate constata ca, in timp, a existat o delimitare clara a catorva abordari fundamentale elaborate de teoreticieni sau politicieni, care au marcat semnificativ continutul proceselor de management si de executie din institutiile publice si autoritatile administratiilor din majoritatea statelor.

Abordarile fundamentale, care practic au aparut inca din primele decenii ale secolului trecut, au marcat semnificativ in timp continutul managementului public. Cunoasterea lor asigura suportul necesar analizei si faciliteaza identificarea cauzelor care au generat decalajele intre diferite state ale lumii.

Principalele abordari fundamentale ale managementului public, care au avut un impact deosebit in ultimii o sută de ani asupra continutului acestuia, sunt urmatoarele:

1. abordarea traditionalist-birocratica,

2. abordarea rationalista,

3. abordarea politica,

4. abordarea din punct de vedere legislativ,

5. abordarea managementului stiintific,

6. abordarea noului management public.

Abordarea Noului management public

Modelul traditional de abordare a administraţiei publice nu numai ca nu mai este unul potrivit pentru sectorul public, dar se simte tot mai mult nevoia unei schimbari majore in institutiile publice, prin care valorile de baza ale Noului management public sa poata fi dezvoltate si implementate.

Chiar daca in ceea ce priveste continutul valorilor de baza exista inca mai multe acceptiuni, totusi, in timp, s-a conturat un punct de vedere unanim acceptat in tarile dezvoltate, cel referitor la necesitatea renuntarii la unele elemente ale gandirii birocratice, considerata mult timp ca modalitatea ideala de organizare a unui sistem administrativ si a componentelor acestuia. Aceasta schimbare fundamentala, asa cum afirma si Owen Hughes, in lucrarea Public Management and Administration dincolo de criticile si numeroasele probleme aparute o data cu declansarea ei, pare sa fie una ireversibila, care va marca o data cu inceputul noului secol si o noua perioada de dezvoltare a stiintei managementului public si de reformare a sistemelor de management public din toate tarile”. Cercetarile teoretice, dar in special cele cu caracter practic, au demonstrat din plin necesitatea si oportunitatea unor schimbari fundamentale in domeniul managementului public.

Primele elemente ale noului curent in domeniul managementului public au fost identificate in SUA, dupa alegerea lui Ronald Reagan ca Presedinte in 1980 si in Marea Britanie o data cu preluarea mandatului de prim ministru de catre d-na Margaret Thatcher.