Abordarea Sistemelor Energocibernetice în Concepție Arhemică în Vederea Creșterii Eficienței Investițiilor

Data fiind importanta strategica a Sectorului Energetic National în dezvoltarea pe baze durabile a economiei românesti, evolutia acestuia trebuie conturata prin prognoze si strategii pe diferite orizonturi de timp, astfel încât perspectivele de dezvoltare si necesitatile legate de asigurarea cu energie sa fie în context cu politicile Uniunii Europene.

Lucrarea, care are ca fundament dezvoltarea durabila a României, ia în considerare principalele obiective si prioritati ale strategiei energetice nationale pe termen lung, în raport cu obiectivele Uniunii Europene în domeniul energetic (siguranta alimentarii cu energie electrica, competitivitatea sistemului energetic în conditiile economiei de piata si protectia mediului prin reducerea noxelor eliminate în atmosfera).

Principiile general valabile de care s-a tinut seama sunt urmatoarele:

- integrarea României în Uniunea Europeana nu poate avea loc fara

realizarea unei cresteri economice accelerate, cu ritmuri superioare

mediei comunitare;

- cresterea economica este o necesitate primordiala;

- integrarea industriei în structurile europene impune dezvoltarea

durabila a sectorului energetic;

- remodelarea si restructurarea industriei energetice constituie un

obiectiv major al procesului de reforma a economiei nationale;

- accelerarea privatizarii în sectorul energetic va conduce la aparitia

unor structuri cu capacitate concurentiala sporita;

- intensificarea efortului investitional reprezinta o necesitate vitala

pentru industria româneasca;

- efectele implementarii masurilor pentru atingerea reperelor

comunitare depind si de potentialul concurential în conditiile unei

piete libere.

Cercetarile efectuate de institute specializate în prognoze energetice[112] scot în evidenta ca în urmatorii 50-60 de ani vor avea loc modificari radicale în structura bilantului energetic mondial care pot fi sintetizate în urmatoarele aspecte:

- continuarea cresterii consumului de energie, conditie a dezvoltarii

societatii umane, astfel ca în viitor acest consum se va stabiliza la un nivel

sensibil superior celui actual;

- cresterea ponderii noilor tehnologii în ansamblul celor care permit

obtinerea energiei;

- majorarea cheltuielilor legate de obtinerea si folosirea noilor surse

de energie precum si a noilor tehnologii de transformare, transport si utilizare

a energiei;

- crearea unor sisteme globale, internationale, de asigurare a

necesarului de energie a tuturor tarilor, depasindu-se cadrul national;

- cresterea eficientei utilizarii energiei si a ponderii energiei electrice în balanta energetica mondiala.

În acest context, fundamentarea deciziei de investitii în sistemul energetic, datorita particularitatilor sale, trebuie sa se faca pe baza unor temeinice analize a tuturor indicatorilor economici în concordanta cu toti factorii de risc care intervin în executare si operare, astfel ca noul obiectiv energetic creat prin procesul investitional sa corespunda cerintelor unui sistem energetic global.

Investitiile în sistemul energetic, ca de altfel în toate sistemele industriale, vizeaza realizarea unei finalitati tehnico-operationale prin generarea unui produs si a unei finalitati economico-sociale prin generarea unei utilitati economice (Begg, Fisher si Dornbusch, 1989).

Masura în care se realizeaza finalitatea economica a unei investitii, poate fi data de efectivitatea costului. Aceasta este capacitatea noului obiectiv realizat de a-si atinge performantele la cel mai mic cost posibil. Costul include atât efectele operarii sistemului cât si eventualele daune pe care le poate produce neconformitatea în operare, cu parametrii cuprinsi în proiect. Putem afirma ca rezultatele obtinute în urma unui proces investitional depind de volumul eforturilor investitionale cumulate din perioada de edificare si de optimalitatea deciziei luate în alegerea variantei de proiect dupa care s-a executat obiectivul edificat.

În analizele si studiile care se fac în vederea dezvoltarii ulterioare, bazate pe principiile dezvoltarii durabile, Sistemul Energetic trebuie perceput ca având caracteristicile generale ale unui sistem complex si caracteristicile particulare generate de tipul principal de produs realizat - energia electrica.

Complexitatea sistemului energetic are trei dimensiuni, (Popovici, 1988):

a.Dimensiunea structurala este data de numarul componentelor si legaturilor dintre ele. Evenimentele asociate componentelor se afla într-o interdepenta pe care se construiesc modelele sistematice. În SEN apare o interdependenta determinata între producator si consumator, datorita tipului produsului si caracteristicilor sale de mare stabilitate în timp. Complexitatea structurala influenteaza siguranta sistemelor, prin dependenta reciproca a defectarii componentelor si rolul consumatorului si mentenanta acestora, prin dificultatea identificarii, diagnozarii si rezolvarii defectiunilor.

b.Dimensiunea aleatoare (stochastica) este data de legatura între comportamentul sistemului si cauzele interne si externe ale acestuia. Implicarea factorului uman în ambele categorii de cauze genereaza incertitudine datorita necunoasterii conexiunii acestuia cu alti factori si a modului în care ar putea evolua.