Activitati Administrativ-Teritoriale

ARGUMENT

Administratia publica din Romania s-a vazut confruntata in ultimii ani cu schimbari semnificative in ceea ce priveste cadrul propriu de functionare, asteptarile din partea politicului si cetatenilor, atributii si responsabilitati.

Includerea ei, cel putin declarativ, in procesul general de reforma a facut-o sa se confrunte cu un set de dileme familiare intregii societati romanesti.

Ideea de reforma, atat de frecvent vehiculata, este mult prea des legata de formulari generale, declaratii lipsite de continut, apelul la infrastructura si solutii formale; din nefericire procesele de conducere si organizare sunt prea putin considerate in ecuatia reformarii sistemului administrativ, vazut ca fiind dependent exclusiv de solutii juridice.

Ignorarea necesitatii unei perspective strategice, lipsa unor preocupari consistente referitoare la pregatirea manageriala a responsabililor administrativi si-a pus si tinde sa isi puna inca amprenta asupra unor institutii administrative prea putin bazate pe initiativa si flexibilitate.

A spune ca reforma administrativa nu poate fi facuta doar prin elaborarea de legi si ordonante (de multe ori lipsite de altfel de coerenta si continuitate in timp), ci doar cu ajutorul si prin considerarea oamenilor ce lucreaza in acest domeniu poate parea de la sine inteles si pueril; observand insa realitatea ultimilor ani putem considera ca accentul pus pe sprijinirea acestor profesionisti pusi in fata unor responsabilitati tot mai crescute, cu mijloace tot mai putine si confruntati cu asteptari crescute din partea cetateanului a fost minim. De aceea, orice tip de demers capabil a-i asista in munca depusa poate fi util.

Managementul public nu semnifica oferirea unor retete fixe de succes, ce trebuie doar aplicate pas cu pas; el poate insa modifica esential perceperea fenomenului administrativ, a actiunii administrative si, cel mai important lucru, poate influenta mentalitatea managerilor publici din Romania, adica acelor oameni care pot, prin activitatea lor, impulsiona in sens pozitiv maniera de functionare a institutiilor administrative.

Solutia rezolvarii problemelor cu care se confrunta administratia publica din Romania depinde in mod esential si nu poate fi conceputa in afara actiunii lor; solutii globale, miraculoase nu exista, asa cum nu exista o evolutie pozitiva bazata doar pe statistici si declaratii televizate. Cei ce nu au obiective nu risca niciodata sa le atinga; depasirea acestei faze si stimularea dezvoltarii unei conceptii manageriale caracteristice unei administratii publice moderne este nu doar extrem de necesara ci si indispensabila.

Fiecare manager public este in masura a selecta, pe baza experientei si a perceptiei proprii, acele elemente ce par cel mai in masura a defini un “stil” managerial propriu. Aceasta lucrare nu are pretentia unei definiri/abordari a fenomenului managerial in serviciile publice; ea se doreste a fi mai mult un punct de plecare in intelegerea acestui domeniu extrem de interesant.

PARTEA I - Management strategic in administratia publica

- Capitolul I -

- Administrarea intreprinderilor-

1.1 Justificarea aparitiei organizatiilor

Organizatia este un termen generic care desemneaza orice entitate organizata, creata de oameni pentru a-i ajuta sa-si indeplineasca anumite scopuri. Scopurile pot fi de doua tipuri:

- de natura economica, cum ar fi producerea de bunuri si servicii. In aceasta ipostaza termenul de organizatie poate fi substituit de alte denumiri, cum ar fi: intreprindere, firma, companie, societate comerciala sau agent economic.

- de natura neeconomica, cum ar fi, de exemplu, promovarea unor idei. In aceasta categorie se includ ONG-uri (care promoveaza ideea de caritate), guverne, ministere, agentii guvernamentale sau institutii, universitati sau scoli, sindicate (care promoveaza solidaritatea si apararea unor interese), partide politice (promovand o ideologie). Cadrul pentru desfasurarea afacerilor este organizatia economica (intreprindere, firma,

companie), adica entitatea in care se desfasoara activitati organizate, create de oameni, in scopul satisfacerii nevoii oamenilor de bunuri si servicii.

Functiile organizatiei

Activitatile desfasurate in cadrul organizatiei sunt multiple si variate si pentru a putea fi mai bine intelese si gestionate au fost grupate pe categorii. Astfel a aparut conceptul de functie a organizatiei, definita ca un ansamblu relativ omogen de activitati, care de regula contribuie la indeplinirea unor obiective specifice si utilizeaza tehnici specializate.

Criteriile uzuale sunt de regula:

a) Identitatea activitatilor (ex.: toate actele de vanzare se includ intr-o singura categorie);

b) Complementaritatea activitatilor (ex.: incheierea contractelor comerciale si derularea lor fac parte dintr-o singura categorie);

c) Convergenta spre aceleasi obiective (ex.: recrutarea, selectarea, remunerarea, instruirea converg spre acelasi scop, respectiv „angajati potriviti la locul potrivit, motivati si competenti", justificand includerea in aceeasi categorie).

Fayol (1916) a descris primul sase functii ale organizatiei:

1. Tehnica fproducerea de bunuri si servicii);

2. Comerciala (cumpararea de resurse si vinderea de bunuri si servicii);

3. Contabila (inregistrarea operatiunilor);

4. Financiara (asigurarea fondurilor financiare);

5. De securitate (a bunurilor si persoanelor);

6. Administrative! (prin care se realizeaza functiile managementului).