Actul Decizional. Probleme Manageriale

Introducere

Etimologic, originea cuvântului management se regăseşte în

cuvântul latin manus = mâna, dar şi în alte cuvinte precum cuvintele

italiene maneggiare = a dresa caii şi maneggio = menaj şi în termenii

francezi: manèger = a dresa caii şi manège = manej, cu aceeaşi

semnificaţie ca a celor în limba italiană.

În 1066, în bătălia de la Hastings, Wilhelm Cuceritorul îi

învingea pe englezi, el devenind William I., regele englezilor, iar

insula britanică intra sub stăpânire franceza pentru circa 200 de ani.

Englezii au preluat din limba franceză termenii: ménage =

gospodărie; ménager = a gospodări, (a administra), din care a rezultat

verbul to manage = a administra, a se descurca, a o scoate la capăt,

a reuşi, a guverna, a conduce.

Termenul management n-a avut, de la început, o consacrare în

economie. A fost introdus şi folosit la început în administraţie, poliţie,

politica, armata şi, abia la începutul secolului al XX-lea, termenul de

management îşi găsea consacrarea în domeniul economic, în Statele

Unite, unde începe să semnifice conducerea unei afaceri.

Consacrarea definitivă în domeniul economic a termenului de

management se datorează contribuţiei în special a două mari

personalităţi, care au transmis în economie principii şi reguli ale

managementului. Ei au fost: englezul FREDERICK W. TAYLOR şi

francezul HENRI FAYOL.

În anii ’40, un alt specialist, JAMES BURNHAM, în lucrarea să

“Revoluţia manageriala”, publicată la New York în 1941, consacra

definitiv termenii de manager şi management, arătând ca managerii

au devenit un grup social distinct, cu un rol major în cadrul societăţii

şi că orice societate, indiferent de regimul ei politic, are nevoie de

12 manageri valoroşi şi de un management competitiv dacă vrea ca

economia ei să prospere în ritm novator şi dinamic.

Managementul a fost definit în mod diferit de diverşi specialişti,

astăzi cunoscându-se peste 140 de definiţii ale managementului. Că

ştiinţa relativ nouă, interdisciplinara, managementul reprezintă un

ansamblu unitar de concepte, principii, metode şi tehnici de lucru cu

caracter general, a căror utilizare asigura folosirea optimă a

potenţialului uman, material şi financiar dintr-o organizaţie.

O definiţie cuprinzătoare, sugestivă şi elocvenţă concepe

managementul ca ştiinţă care studiază procesele şi relaţiile de

management din cadrul organizaţiilor şi mediul ambiant în care

acestea acţionează în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor

care le guvernează şi conceperii de metode, tehnici şi modalităţi de

conducere care să contribuie la ridicarea eficienţei.

Managementul, ca ştiinţă, are un domeniu de referinţă, are

principii proprii, operează cu metode şi tehnici specifice pentru

atingerea unor obiective organizaţionale şi are un obiect de studiu

distinct.

În mod concret, obiectul de studiu al ştiinţei managementului îl

constituie analiza proceselor şi relaţiilor de management din cadrul

organizaţiilor şi cercetarea mediului ambiant economic, social şi

cultural în care aceste organizaţii acţionează. Ca urmare a acestui

studiu, se descoperă principiile, regulile şi celelalte elemente de esenţă

care explica conţinutul şi dinamica managementului. Toate acestea, că

şi procesele şi relaţiile pe care le reflectă, cunosc o continuă evoluţie,

de unde decurge şi nevoia, necesitatea unui efort novator de continuă

actualizare astfel încât acestea să exprime esenţa managementului în

toată complexitatea sa, corespunzătoare condiţiilor actuale şi viitoare.

Având în vedere caracterul aplicativ al acestei ştiinţe, un rol

major în cadrul sau îl deţine conceperea de noi metode şi tehnici de

management care pot fi utilizate în conducerea organizaţiei.

Caracteristic ştiinţei managementului este situarea în centrul

investigaţiilor sale a omului, în toată complexitatea sa, ca subiect şi

obiect al managementului, prin prisma obiectivelor ce-i revin, în

strânsa interdependenta cu obiectivele, resursele şi mijloacele de care

organizaţia dispune.