Administrația Publică

Introducere

Azi nu am putea concepe viaţa fără existenţa calculatoarelor ele contribuind în mod substanţial la desfăşurarea activităţiilor din majoritatea domeniilor de activitate. Calculatorul este folosit pentru instruire, ca şi pentru distracţie, în domenii variate - medical sau artistic, în cercetare sau în industrie, în domeniul bancar sau cel turistic etc. Fără existenta calculatoarelor omul nu ar fi putut ajunge pe Lună, nu ar fi putut comunica aşa cum o face azi prin Internet, nu ar fi putut proiecta, şi realiza cu precizia şi rapiditatea pe care le asigură calculatorul maşini, clădiri, echipamente.

Dar calculatoarele nu au existat dintotdeauna şi deşi azi nu ne putem imagina cum ar viaţa noastă fără ele, prima generaţie de calculatoare nu a apărut chiar cu aşa de mult timp în urmă, astfel încât avem următoarele repere de-a lungul istoriei de jumătate de secol a calculatoarelor:

o în 1946 a fost realizată în Statele Unite prima maşină electronică de calcul, denumită ENIAC, ce avea în componenţa sa 10.000 de tuburi electronice;

o în 1947 a fost inventat tranzistorul, element extrem de important pentru dezvoltarea ulterioară a calculatoarelor;

o în 1967 Agenţia de cercetare a Departamentului Apărării din SUA şi alte colective de cercetare cu care colabora au început elaborarea primelor standarde pentru schimbul de mesaje între calculatoare, stabilind premisele viitoarelor protocoale de reţea.

o în 1969 Departamentul Apărării din SUA a cooptat toate centrele de cercetare academice, industriale sau guvernamentale în scopul înfiinţării reţelei ARPANET, precursoarea Internetului. Primele conexiuni au fost realizate între câteva centre universitare importante.

o în 1971 a fost realizat primul calculator ce avea la bază un microprocesor;

o în 1972 a fost transmis primul mesaj electronic (e-mail) prin ARPANET;

o în 1975 a fost realizat primul calculator personal - ALTAIR;

o în 1977 au apărut primele calculatoare Apple;

o în 1981 au apărut primele calculatoare personale IBM, devenite etalon pentru toate PC-urile, denumite ulterior calculatoarelor compatibile IBM.

o în 1985 a fost lansat sistemul de operare Microsoft Windows 1.0.

o în 1990 a fost realizat primul program World Wide Web care stabilea o nouă orientare grafică pentru reţele.

o în 1996 au apărut primele calculatoare de reţea.

În ţara noastră primul calculator a fost realizat în aprilie 1957 la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti, fiind denumit CIFA-l ( Calculator Electronic al Institutului de Fizică Atomică ). Acesta era prevăzut cu 1500 tuburi electronice, memorie pe cilindru magnetic, programarea făcăndu-se în cod maşină. Au existat de asemenea -preocupări şi în centrele universitare Timişoara şi Cluj, unde au fost realizate calculatoarelor MECIPT şi CETA (la Timişoara) şi DACICC (la Cluj).

Epoca în care trăim nu mai este posibilă fără utilizarea calculatoarelor. Acestea au devenit instrumente absolut necesare aproape în orice domeniu de activitate. Ele ne ajută să ne organizăm mai eficient activitatea, să îndeplinim mai bine o serie de sarcini dificile sau de rutină, să ne informăm, să comunicăm, să ne instruim şi, de ce nu, chiar să ne distrăm.

Specialiştii consideră că în viitor calculatoarele vor prelua toate activităţile de rutină pe care le realizează în momentul de faţă oamenii, acestora rămânându-le mult mai mult timp să se instruească, să se ocupe de activităţi pentru care inteligenţa şi intuiţia umană nu pot fi încă înlocuite de maşini, să călătorească, să petreacă mai mult timp cu familia şi prietenii.

Neîndoielnic, nu trebuie să ignorăm aceste tendinţe şi trebuie să ne acomodăm cu folosirea calculatorului. Nu a trecut mult timp şi calculatorul a devenit un obiect la fel de necesar aşa cum ne este în prezent telefonul, radioul sau televizorul.

Capitolul I : Administraţia publică

I.1. Noţiunea de administraţie publică

I. 1. 1. Sfera de cuprindere a noţunii de administraţie publică

Activitatea executivă (constând în organizarea executării şi executarea în concret a legii şi a actelor normative). Aceasta este realizată de un sistem de organe ce portă denumirea de organe executive. Totalitatea acestor organe ce exercită atribuţii executive formează puterea executivă, alături de celelalte două puteri organizate în stat : legiuitoare şi judecătorească.

După criteriul competenţei materiale, organele executive se clasifică în organe cu competenţă generală şi organe de specialitate, iar din punctul de vedere al competenţei teritoriale distingem între organele centrale şi locale.

I. 1. 2. Distincţia dintre administraţia publică centrală si administraţia publică locală.

Distincţia dintre administraţia publică centrală şi cea locală are la bază utilizarea mai multor criterii cumulative. Ele au în vedere competenţa teritorială şi materială a organelor ce compun administraţia publică şi natura interesului pe care il promovează. Astfel, administraţia publică centrala îşi exercită competenţa teritorială la nivelul întregului teritoriu naţional, iar cea locală doar la nivelul unităţilor administrativ teritoriale în care au fost alese autorităţile respective. Pe de altă parte, organele ce compun administraţia publică centrală dispun fie de competenţă materială generală – Guvernul, pe când autorităţiile locale au o competenţă materială ce se circumscrie în jurul realizării interesului local. Nu în primul rând, în timp ce administraţia centrală promovează interesul general – naţional, cea locală promovează înteresul localităţii respective având în vedere în primul rând interesul cetăţenilor din respectiva unitate administrativ-teritorială.