Administrația publică locală în trei state membre ale Uniunii Europene

Administratia publica locala in trei state membre ale Uniunii Europene

Introducere

Administratia publica locala reprezinta o problema de actualitate in majoritatea statelor europene, si un numai, deoarece promoveaza interésele cetatenilor dar si solutionarea problemelor colectivitatilor locale.

Deoarece in Uniunea Europeana exista mai multe tipuri de state:unitare, federale, regionale, confederatii(Alina Profiroiu, Stiinta administrativa 2007. pg111-112),propun spre studiu administratia publica locala a trei state unitare membre folosind metoda analizei comparate pentru a vedea asemanarile si deosebirile de la o tara la alta privind atat structura administratiei acestora cat si dezvolarea lor in timp.

Literatura consultata

In vederea realizarii lucrarii, literatura consultata cuprinde atat una clásica cat si moderna, deoarece problema administratiei publice este una de actualitate, unul dintre materialele folosite fiind al Prof. Univ.dr. Mihaela Onofrei, care scoate in evidenta atat structura administratiei cat si diferentele dintre aceste state( Marea Britanie si Italia) iar Dragos Valentin Dinca in ‘Sistemul administrativ romanesc: inspiratie franceza si adaptare autohtona’ reliefeaza atat rolul consiliilor locale si judetene cat si al primarului si prefectului.

Marea Britanie

Unul din statele unitare, membru al Uniunii Europene este Marea Britanie, de asemenea un stat bine dezvoltat atat economic cat si social.

Dezvoltarea adminstraţiei publice locale britanice, ca şi în alte ţări, este un fenomen istoric, deoarece colectivităţile locale bine organizate au apărut înaintea constituirii sistemului central. Astfel se explică marea amploare pe care a luat-o în Anglia guvernarea locală, îndeosebi după al doi-lea război mondial, deşi eforturi de reformare ale acestui sector s-au semnalat încă din anul 1834.(Prof. Univ. Dr Mihaela Onofrei, Sisteme administrative europene, suport de curs).

Structura adminstraţiei publice locale cuprinde:

1. Comitate

2. Districte

3. Parohii

Comitatele. Acestea corespund vechii diviziuni a teritoriului; o parte dintre ele s-au constituit înainte de cucerirea normandă, dar cele mai multe s-au format în secolele al X lea – al XI lea. Comitatul este echivalentul departamentului în Franţa. Dacă anumite comitate au o unitate istorică, altele s-au format prin divizare. Populaţia lor variază mult ca număr, de la 30.000 până la 2.250.000 locuitori.Fiecare comitat are un Consiliu, al cărui membri sunt aleşi din 3 în 3 ani.

Consilierii desemnează funcţionarii adjuncţi, pentru o durată de 6 ani, însărcinaţi să asigure continuitatea muncii organelor locale de adminstraţie. Aceşti adjuncţi pot proveni, atât dinlăuntrul, cât şi din afara membrilor Consiliului. Consiliul este condus de un preşedinte (“chairman”) şi desfăşoară 4 sesiuni pe an.Consiliul este însărcinat cu administrarea comitatului, iar cea mai mare parte a muncii sale se desfăşoară în comisii specializate. Aceste comisii sunt, fie obligatorii, fie facultative. Consilieri nu sunt retribuiţi pentru munca prestată. Vreme îndelungată, recrutarea lor s-a realizat din mediile aristocratice. Atribuţiile pe care le au sunt foarte numeroase şi extrem de variate : educaţie, şomaj, sănătate, locuinţe, agricultură, servicii de ocrotire a mamei şi copilului, şosele şi poduri. În ultimii douăzeci de ani s-a acordat o atenţie deosebită asistenţei sociale şi educaţiei.

Comitatul supraveghează activitatea districtelor şi parohiilor. În cadrul unui comitat, se acordă o atenţie deosebită burgurilor. Burgurile sunt oraşe, târguri şi sunt de două categorii:

a) burguri-comitate;

b) burguri-municipale

a) Crearea burgurilor-comitate s-a datorat acordării de către puterile regale, a unor privilegii în folosul oraşelor; aceste privilegii dădeau dreptul oraşelor să se autoadministreze şi să aibă o reprezentare separată faţă de comune, în sistemul local. Aceste oraşe au fost nominalizate prin legea din 1888, în prezent existând 83 de burguri-comitate;