Afacerea în Domeniul Textil, O Provocare

Cap. I Dinamica si Caracteristicile Industriei Textile Actuale la Nivel Mondial

La nivel mondial piaţa produselor textile şi de confecţii este o piaţă vastă şi eterogenă, care acoperă o multitudine de produse, de la fibre şi fire textile până la textile finite, tricotaje şi confecţiile.

1. Principalele caracteristici ale pieţei mondiale a textilelor se caracterizează prin următoarele:

- sunt ramuri industriale care utilizează intensiv munca vie, în special în industria confecţiilor de îmbrăcăminte, costul forţei de muncă influenţând decisiv competitivitatea produselor ;

- existenţa unei pieţe saturate, puternic concurenţiale în ţările dezvoltate, iar coeficientul de elasticitate a cererii faţă de venit este redus ;

- intensificarea procesului de globalizare a producţiei şi comerţului, bazat pe diferenţierea între nivelul costurilor de producţie, inclusiv al salariilor în diverse ţări;

- textilele şi îmbrăcămintea au constituit timp de decenii singurele produse prelucrate al căror comerţ a fost reglementat pe plan internaţional prin sistemul cotelor de import (Acordul Multifibre 1956- 2000 Acordul pentru Textile – OMC – 2000-2005).

2. Piaţa mondială a textilelor şi confecţiilor este caracterizată de specialişti ca fiind o piaţă destul de “nervoasă”.

Se pot identifica, pe de o parte, grupul ţărilor dezvoltate – deţinătoare de tehnică de vârf şi care au abandonat “marea industrie”, atunci când costurile au devenit prea mari, migrând cu afacerea în ţări slab dezvoltate şi grupul ţărilor în curs de dezvoltare, deţinătoare de materii prime şi de forţă de muncă, ieftină şi calificată. Din prima categorie fac parte: ţările membre al UE, SUA, Canada, Japonia, etc.

Din rândul ţărilor în curs de dezvoltare se detaşează, în ultima perioadă, cele din Asia de Sud-Est ¬si America Latina. Ele deţin 60%din producţia mondială de bumbac fibră şi 40% din producţia de fibre chimice şi mână ieftină de lucru. Tot în această categorie, se pot include şi ţările est-europene şi cele mediteraneene ale căror produse sunt de calitate şi de eleganţă medie. Din această categorie a ţărilor în curs de dezvoltare, mai

importante sunt: China, Thailanda, Indonezia, Coreea, India, Pakistan, Turcia, Mexic

O caracteristică importantă a pieţei mondiale a confecţiilor de îmbrăcăminte s-a concretizat a fi externalizarea producţiei, de către ţările dezvoltate din punct de vedere economic, în ţările în curs de dezvoltare.

Fiecare firmă de marcă importantă din această industrie şi-a externalizat producţia spre ţări cu mână de lucru ieftină, ceea ce înseamnă că au devenit un fel de “producători fără fabrici”. Astfel pentru pieţele europene se găsesc producători în Europa de Est, Turcia şi Africa de Nord, în timp ce pentru pieţele Statelor Unite producţia se întâlneşte în multe cazuri în America Centrală. Chiar dacă mâna de lucru ieftină se găseşte peste tot în lume, în alegerea unui producător sunt implicaţi mai mulţi factori. În ţările fără o infrastructură adecvată, cu guverne instabile, cu acces deficitar la materialele de producţie şi lipsă de manageri calificaţi, costurile de producţie cresc mult, în pofida muncii ieftine

Industria textilă şi de îmbrăcăminte a fost şi este în continuare o sursă importantă de venituri şi de ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană. Ultimii ani ai secolului trecut au adus şi pentru piaţa europeană de textile multe evenimente care au determinat schimbări rapide, ce au condus la restructurări şi reorganizări în mai multe ţări ale U.E.

Industria comunitară de textile şi confecţii utilizează pe scară largă lohn-ul, multe companii din UE transferând operaţiunile de muncă intensivă şi care includ o valoare adăugată mai mică, în special în ţările din Europa Centrală şi de Est şi cele mediteraneene, unde costul forţei de muncă este mult mai scăzut.

În operaţiunile de lohn, UE preferă aceste ţări faţă de unele ţări din Asia (precum Vietnam, China) deşi au un nivel şi mai redus de salarizare, datorită apropierii geografice şi a standardelor mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea;

Uniunea Europeană se clasează pe primul loc în ierarhia mondială a importatorilor de textile şi confecţii şi pe locul secund în ceea ce priveşte exportul, după China. Dacă s-ar lua în consideraţie şi exporturile intracomunitare, ţările membre ale UE ar ocupa primul loc în lume şi în ceea ce priveşte exportul. În acest context regional si global fabricanţii din statele nou acceptate în marea familie europeană vor trebui să răspundă din ce în ce mai mult principiului „produce local pentru a vinde local”, astfel că o dată cu creşterea potenţialului pieţelor din est, acestea devin şi consumatoare, nu numai producătoare.

Simultan cu această situaţie liberalizarea preţurilor de la 1 ianuarie 2005 şi invazia de produse asiatice (mai ales din China) a generat o situaţie de concurenţă internaţională exacerbată, cu care se confrunta mai ales ţările din Europa de Est.