Alegerea materialelor pentru confecționarea produselor textile

ARGUMENT

Îmbrăcămintea ca obiect vestimentar, diferă de la o zonă geografică la alta atât pe plan naţional cât şi pe plan mondial. Acestea deosebiri sunt determinate de factorii climatci şi naţionali care determină regiunile geografice respective. Îmbrăcămintea joacă un rol important în protejarea corpului dar şi în relaţiile dintre oameni. Prin îmbrăcăminte omul se autocaracterizează, ea reflectîndu-i gusturile şi nivelul de cultură generală. Îmbrăcămintea este un articol vestimentar, al cărui rol se împarte în trei categorii care sunt: rol funcţional, rol estetic, rol social.

a) Rolul funcţional – de a ne proteja împotriva factorilor externi de mediu

( ploaie, vânt, ninsoare ).

b) Rolul estetic – de a da un aspect cât mai frumos persoanei care poartă îmbrăcămintea. Acest rol se realizează prin linia de croire, care se va realiza să fie acoperite eventualele defecte ale corpului, şi să scoată în evidenţă părţile frumoase. Natura materialului cât şi culoarea vor fi alese în concordanţă cu aspectul şi caracterul persoanei.

c) Rolul social – determină purtătorul să se simtă încadrat în societate şi în mediul în care poartă îmbrăcămintea.

Îmbrăcămintea ocupă, în rândul celorlalte bunuri de larg consum, un loc special, deoarece ea reflectă cel mai prompt neîncetata evoluţie a civilizaţiei materiale şi spirituale a societăţii contemporane.Permanenta evoluţie a civilizaţiei societăţii contemporane a determinat o varietate de produse şi modele care să satisfacă cerinţele omului în funcţie de necesitate. Produsul de îmbrăcăminte (ca orice produs tehnologic) se realizează într-o succesiune de faze în care, ca obiect al muncii, cumulează o multitudine de caracteristici de calitate, rezultate din cerinţele purtătorilor.

Una dintre necesităţile vitale ale fiinţei umane din toate timpurile a fost că, pe lânga asigurarea hranei, să-şi procure şi materialele necesare confecţionarii îmbracamintei. În acest scop, ca şi în alte cazuri, omul s-a adresat naturii. Prin încercari, timp de mii si mii de ani, el a reuşit să identifice diferite materiale adecvate acestui ţel şi să elaboreze tehnologiile necesesare prelucrării lor. Astfel au intrat în circuitul economic o serie de produse naturale ca blănurile, lâna, inul, cânepa, bumbacul, etc. care din timpul faraonilor si pâna la începutul acestui veac au asigurat în proportie de suta la suta necesitatile de îmbracaminte ale umanitatii. În toată această perioada, progresele s-au referit la elaborarea unor tehnologii perfecţionate de prelucrare care au permis ca din aceste materii prime naturale să se obţină cantităţi tot mai mari de îmbrăcăminte cu calităţi din ce în ce mai bune, precum şi alte articole de decoraţii interioare, funii, odgoane, etc.

Moda este un ansamblu de gusturi, preferinţe care predomină la un moment dat în cadrul societăţi. Apariţia modei la îmbrăcăminte este determinată de o serie de factori decisivi cum ar fi: linia de concepţie, materiile prime şi auxiliare apărute în zona geografică în care trăieşte populaţia, motivele populare din zonă şi destinaţia îmbrăcămintei. Frumuseţea îmbrăcămintei este un ansamblu de forme, armonii, şi culori pe care trebuie să le îndeplinească îmbrăcămintea. Comoditatea la purtare se referă la gradul de plăcere cu care este purtat un produs, şi intereseaza toate categoriile de îmbrăcăminte. Se realizează prin linia de croi care trebuie să permită efectuarea lejeră a mişcărilor, şi prin mărimea produsului care trebuie să fie aleasă corect pentru dimensiunile purtătorului. Calitatea produselor de îmbrăcăminte devine tot mai mult factorul hotărâtor, un mijloc important de concurenţă şi un indicator esenţial de apreciere a întregii activităţi desfăşurate la un moment dat de producător. În activitatea de pregătire tehnică a producţiei, proiectarea materiilor prime, materialelor şi modelelor este o etapă ce înglobează un complex de lucrări pe două laturi: una creativă, alta tehnică finalizată cu obţinerea elementelor documentaţiei tehnice necesare introducerii în fabricaţie a noului produs.

Imbrăcămintea în sens mai larg reprezintă un obiect de larg consum care se îmbracă pe corp.Permanenta evoluţie a civilizaţiei societăţii contemporane a determinat o varietate de produse şi modele care să satisfacă cerinţele omului în funcţie de necesităţi.Unul din criteriile de clasificare a îmbrăcămintei este după natura materiei prime:

• din ţesături

• din tricoturi

• din blănuri naturale şi artificiale

• din piele şi înlocuitori.

Aprofundând acest subiect am descoperit date noi despre materialele textile ce se vor utiliza în viitorul apropiat. Viaţa cotidiană impune folosirea telefoanelor celulare, a PDA-urilor, a camerelor digitale, obiecte de care omul modern nu se poate lipsi. Alternativa elegantă şi, în acelaşi timp funcţională, o reprezintă textilele inteligente, “îmbrăcămintea care procesează”: cămăşi, sacouri, pulovere, covoare, toate obţinute prin ţeserea firelor cu grad mare de conductibilitate împreună cu firele de bumbac, nylon sau poliester. Fibrele metalice fac legătura între senzori şi microcontrolerele inserate în produsele de îmbrăcăminte, iar programe speciale controlează comunicaţiile din reţeaua semifabricatului. Acestea pot chiar emite semnale radio şi se pot conecta direct la internet. Prin integrarea electronicii în textile, creşte numărul funcţiilor îmbrăcămintei tradiţionale, creându-se aplicaţii noi. Se poate vorbi despre trei funcţii de bază :

1. funcţia de barieră, de izolaţie termică, chiar şi atunci când temperatura exterioară tinde spre extreme. Soluţia o reprezintă materialele de tipul celor cu schimbare de fază, cu memorare a formei sau cu reţea de capilare.

2. funcţia de organizator al vieţii personale. Buzunarele hainelor sunt folosite la păstrarea obiectelor personale sau a celor specifice unor activităţi profesionale.

3. funcţia de comunicare, îndeplinită mai ales de dispozitivele de comunicaţie modernă incluse în structura textilă, precum şi de materiale cu efecte cromatice: costume de baie care îşi modifică culoarea funcţie de umiditate sau temperatură, îmbrăcămintea de protecţie din diferite domenii de activitate, îmbrăcămintea care îşi schimbă culoarea în funcţie de sentimente.

Am ales această temă pentru a demonstra competenţele tehnice, practice şi teoretice, pe care le-am dobandit în anii de studii la acest profil. În timpul orelor de specialitate, prin succesiunea modulelor studiate ne-am însuşit cunoştinţele care să ne ajute să recunoaştem materialele care se folosesc la confecţionarea diferitelor produse de imbrăcăminte sau de lenjerie.Lucrarea se doreşte a fi un studiu despre materialele textile, câteva exemple de noutăţi în domeniul textil pe mapamond şi modul optim de alegere a materialelor pentru confecţionarea îmbrăcămintei. Astfel, consider că prin această temă îmbin cunoştintele teoretice şi practice pe care le-am dobăndit în aceşti ani de studii.

CAPITOLUL 1. MATERIALE DE BAZĂ

În industria confecţiilor textile pentru producerea obiectelor textile vestimentare se utilizează diferite materiale de bază şi auxiliare.

Aceste materiale la îmbrăcăminte au roluri diferite şi se adoptă în funcţie de specificul produsului la care se aplică şi destinaţia acestuia în procesul purtării. Rolul principal în componenţa unui obiect vestimentar îl îndeplineşte materialul de bază care este întrebuinţat la confecţionarea produsului.

Materiale de bază sunt materialele textile care constituie faţa produsului şi care nu pot lipsi din componenţa acestuia. Materialele de bază sunt: ţesături, tricoturi, piei, blănuri, textile neţesute.

Pentru confecţionarea îmbrăcămintei se pot folosi diferite materiale de bază, acestea fiind în funcţie de produs şi de destinaţia pe care o are produsul confecţionat în procesul purtări.