Analiză Comparativă Privind Cultura Organizațională

„Organizaţiile au culturi tot aşa cum oamenii au personalitate”, conform afirmaţiei celor doi cercetători ai mediului corporatist Oswick si Grant, 1996.

Studiind timp de doi ani de zile în Marea Britanie, iniţial ca student Erasmus, iar ulterior ca student internaţional, am resimţit din plin impactul integrării într-un mediu social şi academic diferit de cel în care m-am dezvoltat până în acel moment. Întrucât eu însămi am luat parte la un proces de integrare culturală, prin lucrarea de faţă doresc să accentuez impactul culturii asupra membrilor unei organizaţii şi asupra performanţelor acestora.

Dacă în România este inacceptabil, în Scoţia este o onoare pentru un bărbat să poarte fustă. Dacă în România se conduce pe partea stângă, în Marea Britanie este firesc ca şoferul să se afle în partea dreaptă a volanului. Pentru japonezi punctualitatea şi politeţea sunt definitorii. Pe francezi însă, îi caracterizează eleganţa şi expresivitatea. Anumite culori au însemnatate naţională. Englezii prefera roşul, scoţienii prefera albastrul, irlandezii verdele, olandezii portocaliul în timp ce ruşii preferă albul.

Care este motivul acestor diferenţe? O parte a raspunsului este CULTURA.

Conceptul de cultura se referă la tot ceea ce înseamnă standarde colective de gândire, atitudini, valori, convingeri, norme şi obiceiuri care exisă într-o societate. Prin extrapolarea conceptului la nivel organizaţional, îmi propun să demonstrez că fiecare organizaţie are o cultură proprie care reflectă istoria ei; stilul managerial; sistemul de simboluri, tradiţii, ritualuri, valori şi norme de comportament; modul de gândire şi de acţiune; modalitatea de integrare internă şi de adaptare la mediul extern.

Realizând o analiză a culturii corporative, îmi propun să prezint elementele definitorii ale culturii organizaţionale; de a identifica modelele, tipurile şi nivelurile acesteia; de a interpreta dimensiunile şi atitudinile culturale la nivel corporativ şi de a accentua importanţa perspectivei culturale la nivelul managementului strategic.

Elementul practic al lucrării de faţă îl constituie o amplă analiză comparativă a

culturii organizaţionale dintre două instituţii de învăţământ superior localizate în medii diferite din punct de vedere cultural: Universitatea Transilvania din Braşov, România şi Moray College din Elgin, Scoţia.

Cap.1. Aspecte conceptuale şi metodologice ale culturii organizaţionale

1. 1. Definirea culturii organizaţionale

Deşi în ultimii ani, conceptul de cultură organizaţională a devenit foarte popular în

mediul academic şi corporativ, acesta a fost studiat anterior în cadrul mai multor discipline, începând cu antropologia, sociologia şi terminând cu psihologia, management sau comunicarea organizaţională.

Conform definiţei cuprinse în „American Heritage Dictionary” cultura însumează „totalitatea credinţelor, valorilor, comportamentelor, instituţiilor şi altor rezultate ale gândirii şi muncii umane, ce sunt transmise social în cadrul unei colectivităţi.”

Cultura unei organizaţii este definită ca sistem de credinţe şi valori comune care se

dezvoltă în organizaţie şi orientează conduita membrilor săi. Această cultură, denumită şi cultură corporativă, oferă înţeles şi direcţie conduitei zilnice a membrilor organizaţiei. Ea întăreşte credinţele comune, încurajează membrii organizaţiei să depună eforturi pentru realizarea obiectivelor organizaţiei. De o şi mai mare importanţă este faptul că această cultură organizaţională poate deveni un avantaj competitiv dacă sprijină strategia firmei şi dacă este adaptată în aşa fel încât să răspundă solicitărilor din mediul extern al organizaţiei (Jaradat, 2003, pag. 69 -70 ). Diversitatea interpretarilor culturii organizaţionale a dat naştere unui numar mare de definiţii şi contradicţii.

Într-o abordare simplista şi populară, cultura organizaţională e vazută ca fiind modul în care se fac lucrurile pe aici .

În viziunea lui Atkins aceasta însumează premisele referitoare la felul în care se efectuează munca într-o organizaţie, la ceea ce e toleratbil sau intolerabil şi la comportamentele încurajate sau descurajate la locul de munca