Analiza Conflictelor în Organizație

INTRODUCERE

Prin intermediul prezentei lucrări am încercat să evidenţiez importanţa rolului conflictelor în organizaţie.

cu el/ea. Totuşi, după cum bine ştiţi, mai înainte de a ajunge la un acord, oamenii trec, aproape inevitabil, printr-o stare de dezacord mai mult sau mai puţin conflictual. Aceasta se întâmplă, indiferent dacă schimbă emoţii, sentimente, idei, opinii, bani sau produse.

Motivul abordării acestei teme este faptul că o bună parte din timpul nostru toţi intrăm în conflict unii cu alţii, chiar dacă în majoritatea situaţiilor aceste conflicte sunt minore şi nu dezorganizează viaţa sau activitatea noastră.

Funcţionarea organizaţiilor este puternic influenţată de conflict, astfel că analiza acestuia este menită să ilustreze atât căi şi forme de apariţie a acestuia, cât şi modalităţi de abordare pentru eventualele aplanări sau înlăturări.

Este important de cunoscut rolul conflictului în organizaţie, deoarece el poate influenţa în mare măsură activitatea unei organizaţii:

- poate stimula apariţia de idei noi;

- creşte motivaţia pentru schimbare;

- poate conduce la îmbunătăţirea lucrului în echipă;

- îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi soluţiilor;

- furnizează cadrul pentru anumite discuţii, dezbateri;

- creşte coeziunea unui grup după soluţionarea comună a conflictelor;

- poate reprezenta o modalitate de exprimare a sentimentelor reprimate;

- stimulează oamenii în gândire şi acţiune;

- creşte capacitatea de adaptare la realitate;

- oferă o oportunitate de cunoaştere şi dezvoltare de deprinderi;

- dezvoltă creativitatea;

- deschide căi de schimbare şi incită la implicarea activă.

Dacă conflictul este negat, reprimat camuflat, sau soluţionat de tipul câştigător-învins acesta poate influenţa negativ activitatea organizaţiei:

- scade implicarea în activitate;

- diminuează sentimentul de încredere în sine;

- polarizează poziţiile şi duce la formarea de coaliţii;

- dileme morale;

- dificultăţi în luarea deciziilor.

Aşadar, conflictul a existat şi există întotdeauna între oameni, fie separat, fie în grupuri de un fel sau altul. Oriunde există oameni, există idei, valori, conjuncturi, stiluri şi standarde care pot intra în conflict, ceea ce înseamnă că orice poate fi cauza unui conflict: obiective, scopuri, aspiraţii, aşteptări neconfirmate, obiceiuri, prejudecăţi, personalităţi şi ideologii, competiţia sensibilitatea şi jignirea, agresivitatea şi multe altele.

Prin urmare, trebuie promovată o cultură a înţelegerii şi a soluţionării conflictelor, fără a neglija aptitudinile necesare pentru a fi în stare să recunoaştem existenţa unui conflict, să ne dăm seama cât de serios este conflictul respectiv şi să putem să-l abordăm într-un mod cât mai adecvat.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONFLICTUL ÎN ORGANIZAŢIE

1.1. CONCEPTUL DE CONFLICT

Cuvântul conflict îşi are originea în latinescul conflictus, care semnifica ciocnire, luptă, confruntare deschisă.

În accepţiunea contemporană, însăşi, noţiunea de conflict semnifica întâlnirea unor sentimente, valori sau interese contrare, care se opun. În interacţiunea dintre doua sau mai multe persoane, fiecare se prezintă cu bagajul său de informaţii, diferite sau diferit procesate, de motive, interese, aşteptări, convingeri, credinţe, atitudini, valori, opţiuni. Când diferenţele dintre oameni nu sunt acceptate, apare dezacordul, verbalizat sau nu; este prima formă de conflict care, dacă nu este tratată corespunzător, conduce la conflicte deschise, uneori violente, cu tot cortegiul lor de daune şi reparaţii costisitoare.

Aşadar, într-o formulare simplă, conflictul este expresia pluralismului intereselor, aspiraţilor, aşteptărilor sau opţiunilor divergente.

Ca să existe conflict, sunt necesare trei elemente:

- entităţile antagoniste (persoane, grupuri de persoane etc);

- obiectul conflictului (diferendul în sine);

- o proximitate funcţională într-un sistem (un cuplu, o familie, o echipă de muncă, o organizaţie, o competiţie sportivă etc);

În funcţie de localizarea lor în spaţiul social, conflictele se pot produce la orice nivel al organizării sociale: de la cel specific raporturilor interindividuale şi intragrupale (între prieteni, soţ-soţie, între membrii unui compartiment funcţional s.a.m.d.), la nivel organizaţional (între conducerea administrativă şi specialişti, între sindicate şi patronat, între salariaţi şi lideri sindicali etc.) sau la nivel macrosocial (între grupuri sau partide cu interese politice diferite sau între grupuri şi categorii sociale cu interese divergente, de genul celor dintre o confederaţie sindicală şi guvern).