Analiza corelației cost profit în managementul firmei SC XYZ SRL

INTRODUCERE

„Conducerea oricărei întreprinderi este de neconceput fără cunoaşterea sistematică a mersului activităţii acesteia, pentru a se putea aprecia, la perioade cât mai scurte, felul în care sunt respectate sarcinile prestabilite şi a se putea interveni, cu promptitudine, în eliminarea eventualelor tendinţe de abateri negative sau în corectarea prevederilor iniţiale, atunci când pe parcurs apar posibilităţi noi, mai eficiente, ce pot duce la rezultate superioare. Atât teoria, cât şi practica economică demonstrează cu prisosinţă că indiferent de felul activităţii întreprinderii, conducerea acesteia pentru a obţine rezultate bune trebuie să cunoască cât mai exact, complet si la timp costul de producţie.”

„Pentru a lua o decizie bună – o decizie bună este cu siguranţă o decizie care atrage rezultate bune – managerul are nevoie de informaţii reale şi pertinente. Odată cu dinamizarea şi amplificarea competenţelor întreprinderii în utilizarea pârghiilor economice corespunzătoare unei economii de piaţă ce se reflectă în sporirea numărului şi dificultăţii deciziilor, considerăm că unul din elementele de bază, cu o influenţă importantă în procesul decizional, îl reprezintă costul şi respectiv informaţia costurilor.

În condiţiile actuale, managerul trebuie, mai mult ca oricând, să gândească în primul rând economic, prin prisma costurilor. Îndrăznim să afirmăm, în acest context, că cel mai important criteriu de decizie îl constituie costul.”

„Cunoaşterea costului pe produs (semifabricat) şi analiza sa de către colectivele de conducere din întreprinderi conferă posibilitatea stabilirii modului în care s-a realizat nivelul antecalculat al costului produselor (semifabricatelor), precum şi măsurile ce trebuie luate pentru eliminarea deficienţelor ivite în procesul de producţie, în scopul reducerii continue şi sistematice a costului de producţie.

În condiţiile societăţii moderne, reducerea costului de producţie, în general şi a cheltuielilor materiale, în special, se manifestă ca o tendinţă pe plan mondial. Ea apare ca o necesitate obiectivă în orice ţară, indiferent de mărime, poziţie geografică sau grad de dezvoltare, fiind determinată de o serie de împrejurări, şi anume: în primul rând, creşterea fără precedent a dimensiunilor producţiei şi ca urmare a acesteia, a volumului de mijloace materiale necesare, şi în al doilea rând, caracterul limitat al resurselor de materii prime şi materiale. Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că sub influenţa progresului tehnico-ştiinţific valorificarea superioară a resurselor materiale implică adâncirea gradului de prelucrare a acestora, astfel încât din aceeaşi cantitate de materie primă extrasă din natură şi prelucrată să se poată obţine o cantitate din ce în ce mai mare de valori de întrebuinţare. Într-un cuvânt, se poate spune că în societatea modernă, care presupune creşterea tot mai accentuată a mijloacelor investite, reducerea cheltuielilor materiale implicate în procesul de producţie devine o cerinţă esenţială pentru a putea dezvolta producţia pe scară tot mai largă, progresul economic fiind cu atât mai rapid, cu cât producţia este obţinută cu cheltuieli cât mai mici.

În etapa actuală, pentru ţara noastră, această cerinţă devine mai stringentă, la baza reducerii cheltuielilor materiale situându-se o serie de imperative, dintre care menţionăm:

- reducerea decalajului dintre ţara noastră şi ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi apropierea cât mai mult de nivelul acestor ţări, atât la indicatorii cantitativi, cât mai ales la cei calitativi de eficienţă, printre care şi cei referitori la reducerea cheltuielilor materiale, a căror importanţă este decisivă pentru progresul tehnic şi economic al ţării.

- ridicarea gradului de competitivitate a produselor, ţinând seama de exigenţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane.

- crearea resurselor suplimentare pentru dezvoltarea viitoare a potenţialului productiv al ţării şi creşterea fondului de consum al societăţii.

- resursele materiale ale ţării noastre sunt, în mod obiectiv, limitate.

Realizarea sarcinilor de reducere continuă şi sistematică a costurilor de producţie impune exercitarea unui control permanent asupra modului de utilizare a mijloacelor materiale, băneşti şi de muncă de care acestea dispun. Exercitarea acestui control revine, în primul rând, colectivelor de conducere din fiecare întreprindere, care prin atribuţiile cu care sunt investite, trebuie să urmărească modul în care se respectă regimul de economii şi să ia măsuri adecvate pentru valorificarea la maximum a rezervelor interne.

Costul producţiei fiind unul din indicatorii sintetici cei mai importanţi de caracterizare a activităţii întreprinderii, rezultă că prin controlul permanent al costurilor se poate urmări nivelul calitativ al activităţii desfăşurate. Fără un control permanent al costurilor nu este posibilă asigurarea unei gospodăriri raţionale a mijloacelor materiale şi băneşti ale întreprinderii. Controlul pe baza costurilor constituie astfel o problemă centrală a conducerii întreprinderilor pentru urmărirea modului de gospodărire a mijloacelor materiale şi de folosire a forţei de muncă de care dispun.