Analiza Diagnostic a Sistemului Vamal din România și a Managementului Acestuia la Nivelul Unitaților Vamale

În organizarea statului ,vama este o instituţie complexa care, pe lângă rolul ei primordial ,fiscal ,îndeplineşte funcţia de instrument de protecţie a economiei naţionale şi,indirect, un rol social de apărare a naţiunii.

Cea dintâi lege care a organizat în mod unitar vămile române este Legea generală a Vămilor,elaborată la 1 iulie 1875.

Atât regimul vamal cât şi organizarea serviciilor vamale au suferit de atunci o serie de modificări ,datorate în primul rând schimbărilor sociale survenite în România la sfârşitul secolului XX Astfel ,s-a ajuns ca,în perioada interbelică ,vămile să fie administrate de Direcţia Vămilor, integrată în Ministerul de Finanţe,conform unei legi organice. Tot în aceeaşi perioadă a fost emisă o lege privind regimul vamal şi organizarea serviciilor vamale şi a fost elaborat Tariful Vamal.

După cel de-al doilea război mondial ,Administraţia Vamală Română a intrat într-un proces de reorganizare, aceasta cuprinzând înfiinţarea în 1973 a Direcţiei Generale a Vămilor şi ,ulterior ,a Direcţiilor Regionale Vamale.

România a aderat la Convenţia pentru înfiinţarea unui Consiliu de Cooperare Vamală , încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950, prin Decretul Consiliului de Stat nr.980 /1968, devenind efectiv membră a Organizaţiei Mondiale a Vămilor în anul 1969.

În prezent , Autoritatea Naţională a Vămilor este organizată şi funcţionează în conformitate cu prevederile HG nr.764 /2003 , având sarcina de a înfăptui politica vamală a Guvernului. Autoritatea Naţională a Vămilor are în subordine zece Direcţii Regionale Vamale.

Sistemul informaţional prin Software a devenit un instrument puternic făcând activitatea asistată de calculator mai uşoară şi mai eficientă. Astfel ne oferă instrumente de lucru specializate , flexibile şi performante care asigură activităţii vamale exactitate maximizată.

Sistemul informaţional este elementul esenţial al managementului vamal.

Analiza diagnostic a sistemului vamal din România şi

a managementului acestuia la nivelul unităţilor vamale

Analiza diagnostic poate constitui un punct de plecare în fundamentarea unor decizii oportune şi realiste cu care se operează în vederea găsirii formelor şi metodelor de organizare şi conducere cele mai adecvate. Analiza diagnostic ca instrument de investigare şi cunoaştere a realităţii obiective se poate utiliza cu succes la toate nivelurile, în orice domeniu de activitate cu rezultate favorabile în creşterea eficienţei economice, ca urmare a perfecţionărilor propuse în domeniul managementului.

Analiza diagnostic reprezintă o acţiune coordonată, o investigaţie largă a tuturor aspectelor economice, sociale şi politice din domeniul considerat. Ea vizează deopotrivă identificarea unor dificultăţi, lipsuri sau contraindicaţii în activitatea de organizare, conducere şi înfăptuire a acţiunilor, precum şi depistarea acţiunilor reuşite, determinând implicaţiile şi cauzele care le provoacă şi stabilind, în acelaşi timp, unele măsuri de perfecţionare a elementelor componente ale activităţii de ansamblu.

Prin analiza diagnostic se urmăreşte identificare într-o viziune integrată, sistematică, a adevăratelor cauze ale unei situaţii favorabile sau defavorabile şi stabilirea măsurilor necesare. Analiza diagnostic, vizând obiective specifice, va urmări să orienteze direcţii în care urmează să fie elaborate studii şi analize detaliate, în vederea găsirii de măsuri eficiente şi pentru stabilirea priorităţilor privind desfăşurarea acţiunilor ce determină randamente superioare.

Analiza diagnostic ca instrument de investigare sistematic al vămii ar putea fi considerată etapă, rezultat, proces şi instrument de perfecţionare managerială.

Ca etapă, analiza diagnostic reprezintă prima secvenţă a programului de creştere a performanţelor sistemului managerial al vămii. A devenit evident faptul că, în etapa actuală, nu se poate concepe o acţiune de restructurare, fără să se realizeze în prealabil un diagnostic. Se poate aprecia că, în prezent, există deja convingerea majorităţii echipelor manageriale că a parcurge această etapă, înseamnă a câştiga timp, încredere şi în special, a şti bine cum şi unde trebuie acţionat în procesul de restructurare.

Ca rezultat, analiza diagnostic trebuie interpretată prin bilanţul previzional pe care îl oferă, atât cu privire la măsurile imediate, cât şi la cele de perspectivă. Acestea de fapt constituie teme de proiectare destul de detaliate pentru orientarea studiilor şi proiectelor de restructurare destinate să determine ameliorarea rezultatelor şi performanţelor.

Ca proces, analiza diagnostic impune un anumit mod de acţiune şi interpretare care să pătrundă dincolo de aparenţe şi să evidenţieze, în mod sistematic, mecanismul relaţional al fenomenelor analizate. Din acest punct de vedere, analiza diagnostic reprezintă un proces ce are un grad ridicat de complexitate şi dificultate, care impune un nivel înalt de calificare, putere de interpretare şi cunoştinţele necesare pentru o analiză sistematică şi o abordare interdisciplinară.