Analiza diagnostic a societății SC Renk Reșita SA

Capitolul I

BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI DIAGNOSTIC

1.1 CONCEPTUL DE DIAGNOSTICARE

Termenul diagnostic, este preluat din medicină, definind rezultatul unei examinări a unui pacient, identificarea unei anumite boli.

Metoda diagnosticării este tot atât de importantă în conducerea activităţilor social-economice cum este şi în medicină. Un diagnostic bun stă la baza deciziilor eficiente.

În cazul diagnosticării unei societăţi comerciale se urmăreşte găsirea unor remedii, precum şi prescrierea unui tratament adecvat. Diagnosticul presupune, deci, studierea stării pacientului, determinarea cauzelor, cât şi prescrierea măsurilor de remediere corespunzătoare.

Prin diagnostic se urmăreşte ca pacientul “agent economic” să vadă mai clar situaţia , să ştie ce şi cum să facă pentru a înlătura deficienţele. Se recomandă ca analiza diagnostic să fie realizată de specialişti în organizare-management. Aceştia sunt de două feluri externi şi interni, cei din urmă fiind formaţi în unitatea economică. Cu toate că ambele categorii de specialişti folosesc aceeaşi metodologie, rezultatele la care se ajunge sunt diferite din cauze obiective şi subiective. Reuşita diagnosticului depinde de participarea partenerilor şi în special, de dorinţa sinceră a pacientului de a îndrepta lucrurile. Colaborarea este absolut indispensabilă. Specialistul fără colaborarea loială şi efectivă a unităţii, a conducerii nu poate reuşi în nici una din etapele analizei. Pentru ca diagnosticul să fie corect, în desfăşurarea analizei diagnostic trebuie să ţina seama de următoarele aspecte :

Analiza diagnostic constă practic în observarea, localizarea, identificarea, analiza problemelor şi elaborarea recomandărilor : durata este limitată, de la câteva zile la 2-3 săptămâni şi chiar mai mult. Participanţii nu vor trebui să cedeze tentaţiei evidentului şi să preconizeze măsuri corective a căror fundamentare ar părea să reiasă de la sine ;

Diagnosticul nu prezintă în detalii şi nu dă soluţii de amănunt la problemele pe care le evidenţiază; se aseamănă cu un studiu tehnico-economic pentru o investiţie , în sensul că stabileşte şi fundamentează planul general şi soluţiile de ansamblu, urmând ca soluţiile de amănunt ale fiecărei probleme să facă obiectul unui studiu sau proiect similar cu proiectul de execuţie pentru o investiţie ;

În cadrul diagnosticului, faptele trebuie constatate, “interpretate în ansamblu”, apoi se prescrie terapeutica necesară ;

Soluţiile în acţiunea diagnostic depind de modul în care a fost atras pacientul şi convins de necesitatea unor măsuri corective. Rezultatele vor fi bune dacă şi tratamentul prescris va fi urmarea colaborării celor doi parteneri şi acest lucru depinde de modul în care societatea comercială a participat la acţiunea respectivă ;

Soluţiile bune sunt cele care ajută, care vindecă o slăbiciune a organismului societăţii comerciale, care contribuie la perfecţionarea sistemului de organizare şi managementul unităţii;

În cadrul diagnosticului nu se vor prescrie soluţii “prefabricate”.

Recomandările făcute în diagnostic trebuie să fie adaptate strict la realizările utilizatorului. Recomandările trebuie să vizeze punctele slabe, să rezolve problema cu un minim de tratament.

1.2. CARACTERISTICILE DIAGNOSTICĂRII

Analiza diagnostic este o metodă de edificare asupra stării unui sistem sau a unor componente ale managementului, obţinând informaţii necesare adoptării unor decizii cu caracter corectiv, preventiv sau de dezvoltare.

Experienţa firmelor moderne demonstrează că metoda diagnosticării prezintă mai multe caracteristici. Esenţa metodei analizei diagnostic rezidă în identificarea şi evaluarea relaţiilor cauză-efect. Pentru fiecare dintre simptomele semnificative sesizate - pozitive sau negative - este obligatorie identificarea cauzelor care le generează. Altfel, diagnosticarea se rezumă doar la stabilirea situaţiei de fapt, utilitatea sa fiind redusă ;

Diagnosticarea este necesar să aibă întotdeauna şi un caracter multidisciplinar. Premisa pentru asigurarea unui diagnostic complex, multidisciplinar, o constituie realizarea sa de către o echipă care să includă, pe lângă cadre de conducere, şi personal de execuţie, cu o largă pregătire profesională (economişti, ingineri, psihologi, jurişti, sociologi, informaticieni) ;

O diagnosticare eficientă este condiţionată, aproape întotdeauna, de imprimarea unui caracter participativ în procesul derulării sale. Realizarea diagnosticării cu participarea personalului de conducere şi de execuţie din cadrul sistemului de management investigat determină o cooperare superioară, reflectată în informaţii mai complete, obţinute mai operativ, analizate şi interpretate cu un plus de realism ;

Pentru a fi utilă, diagnosticarea trebuie să fie, întotdeauna, riguroasă şi cât se poate de obiectivă. Un diagnostic, dacă nu surprinde elementele esenţiale pozitive şi negative şi cauzele reale care le generează, poate fi mai dăunător decât absenţa lui ;

În echipa de diagnosticare trebuie incluse persoane competente, care să dispună efectiv de capacitatea de a investiga riguros domeniul respectiv. Pentru a preîntâmpina omiterea sau camuflarea unor informaţii sau interpretarea lor greşit în mod intenţionat de către membrii echipei de diagnosticare, datorită anumitor interese, se recomandă ca, întotdeauna, să se includă, în cadrul acesteia, cel puţin un specialist în diagnosticare din afara societăţii comerciale sau regiei autonome.