Analiza dignostic strategică la SC Ambient SA

I. FUNDAMENTE TEORETICE

Analiza diagnostic reprezintă prima etapă de planifivare strategică şi are ca oiectiv evaluarea potenţialului întreprinderii mici şi mijlocii pe baza analizei resurselor sale interne şi a mediului de afaceri în care evoluează. Aceasta influenţează în mod determinant reuşita demersului de planificare strategică, asigurând premisele dezvoltării unei strategii manageriale competitive.

O firmă mică sau mijlicie adoptă o strategie adecvată momentului şi etapei sale de dezvoltare în măsura în care analiza diagnostic identifică toate variabilele care au determinat evoluţiile din mediul intra şi extra-organizaţional.

În contextul tranziţiei la economia cu piaţa concurenţială firmale mici şi mijlocii din România trebuie să efectueze în mod constant analize diagnostic pentru a-şi adapta în permanenţă strategiile la schimbările produse în mediul de afaceri.

Diagnosticul întreprinderii are la bază analiza simptomelor favorabile şi nefavorabile ale acesteia. După investigaţii echipa de analiză realizează o apreciere a situaţiei firmei indicând dificultăţile şi , în acelaşi timp , perspectivele de evoluţie , formulând recomandări în acest sens. Spre deosebire de diagnosticul operaţional , care are în vedere analiza funcţionalităţii şi a deficienţelor în raport cu rezultatele aşteptate, diagnosticul strategic îşi propune evaluarea potenţialului firmei , precum şi identificarea modalităţilor prin care acesta poate fi menţinut sau amplificat.

Diagnosticul vizează fie întreprinderea în ansamblul săau fie activităţiile sale strategice, în raport cu obiectivele şi cu orizontul de timp planificat. Obiectivul diagnosticului nu este de a elabora o lista de factori, ci de a selecta pentru studiu acei factori care influenţează în mod semnificativ întreprinderea şi ramura de activitate în care aceasta evoluează. Diagnosticul presupune aşsadar o analiză a firmei şi a mediului într-o viziune dinamică.

O deficienţă frecventă a diagnosticelor constă în aceea că sunt statice, analizând situaţia întreprinderii în funcţie de evoluţiile recente ale sale şi ale mediului extern.

Diagnosticul este o metodă cognitivă al cărei obiect este cercetarea caracteristicilor esenţiale ale structurii şi ale funcţiilor organizaţiei şi identificarea surselor de competitivitate. Aceasta prezintă o pronunţată dimensiune strategică deoarece este precedat de o analiză şi constituie în acelaşi timp , fundamentul deciziilor tactice şi, mai ales strategice,care se adoptă în întreprinderea mică şi mijlocie. Diagnosticul se sprijină pe analiză însă se distinge de aceasta. Analiza şi diagnosticul nu pot fi separate deoarece diagnosticul nu se poate realiza fără analiză, iar analiza nu are sens dacă nu este succedată de o fază de sinteză şi de interpretare , adică de diagnostic.

Diagosticul performanţelor întreprinderii e cu atât mai eficient şi probează un management raţional dacă se efectuează cand nu există disfuncţii majore , situaţia actuală este bună, dar se doreşte îmbunătăţirea acesteia. Diagnosticul îmbină analiza mediului de afaceri cu cea a potenţialului intern al firmei şi are drept obiective identificarea oportunităţilor şi a constrângerilor existente în mediul ambiant , a punctelor forte şi vulnerabile ale întreprinderii, punerea în evidenţă a capacităţii sale de acţiune şi de răspuns la provocările mediului, precum şi a ecartului între resursele firmei şi cele care ii sunt necesare pentru a reuşi în competiţia de pe piaţă.

Deşi există mai multe păreri, se consideră că efectuarea unei analize diagnostic presupune parcurgerea mai multor etape: identificarea disfuncţiilor şi a oportunităţilor, analiza situaţiei existente , a cauzelor care o generează şi stabilirea responsabilităţilor , propunerea unui program de acţiuni în vederea redresării sau ameliorării situaţiei activităţii, controlul realizării programului propus.

Finalitatea analizei diagnostic strategice o reprezintă planul strategic , document de acţiune care trebuie să definească într-o manieră coerentă ansamblul de opţiuni fundamentale ale întreprinderii mici şi mijlocii pe termen mediu şi lung.

Componentă a diagnosticului global , analiza diagnostic strategică prezintă o dublă dimensiune : externă şi internă. Diagnosticul extern analizează piaţa, concurenţa, furnizorii şi clienţii, iar diagnosticul intern evaluează potenţialul firmei evidenţiind competenţele, tehnologiile utilizate, resursele umane, materiale, financiare şi manageriale disponibile.

Cele două dimensiuni trebuie abordate în interdependenţă , în sensul că diagnosticul intern nu are consistenţă fără raportarea sa la concurenţa manifestată în mediul de afaceri, iar diagnosticul extern nu constituie un tablou concludent dacă nu este corelat cu situaţia internă a întreprinderii mici şi mijlocii.

Obiectivele analizei diagnostic strategice sunt multiple:

• segmentarea activităţii în entităţi omogene pentru a utiliza cît mai judicios resursele organizaţiei;

• determinarea nivelului de atractivitate a sectorului de activitate şi identificarea constrângerilor din mediul de afaceri;

• analiza mecanismului de creştere sau descreştere a pieţelor de desfacere;

• politicile promovate de competitori.

Analiza diagnostic trebuie efectuată de o echipă de specialişti şi coordonată de managerul fimei. Membrii echipei de analiză au sarcini, competenţe şi responsabilităţi bine delimitate şi utilizează o metodologie de lucru specifică.

Principalele metode de realizare a analizei diagnostic sunt metoda directă, metoda analizei şi metoda mixtă.

Metoda directă impune un contact între analişti şi fenomenele supuse analizei, metoda analizei economice utilizează evidenţele financiare , contabile şi tehno-operative, pe care le prelucrează statistic , iar metoda mixtă este o combinaţie între metoda directă şi cea a analizei economice.

Pe parcursul analizei diagnostic informaţiile sunt obţinute prin observări continue sau periodice, studii pe documente, chestionare, interviuri, liste de control.

Aceasta se finalizează într-un raport ce se prezintă managerului întreprinderii mici şi mijlocii. Raportul cuprinde o prezentare a situaţiei existente , cu evidenţierea punctelor forte şi vulnerabile, o evaluare a resurselor disponibile şi un plan de intervenţie care are drept ţintă creşterea eficienţei economice.

Diagnosticul de criză se impune în situaţia în care întreprinderea întâmpină dificultăţi de plată, fapt ce determină imposibilitatea de a se aproviziona şi de a relua ciclul de producţie.

Diagnosticul de control are caracter preventiv şi este efectuat într-un moment în care fima funcţionează eficient şi doreşte să se extindă , să realizeze o investiţie sau să asimileze în fabricaţie un nou produs şi, în acest scop, este necesară fundamentarea unui program de activităţi specifice.

Analiza diagnostic strategică prezintă utilitate atât pentru firmă cât şi pentru partenerii acesteia—furnizori, clienţi, bănci. Motivaţia analizei diagnostic o constituie cercetarea situaţiei IMM-urilor la un moment dat, identificarea variabilelor dezvoltării organizaţionale şi a corelaţiilor dintre acestea, propunerea de măsuri care să conducă la redresarea activităţii , evidenţierea surselor de avantaj competitiv şi , în final, fundamentarea strategie de dezvoltare.