Analiza Evoluției Serviciilor de Învățământ

Introducere

Mult timp, importanţa activităţilor de servicii nu a fost recunoscută, serviciile fiind neglijate de economişti şi încadrate, se părea, odată pentru totdeauna, în sfera neproductivă.

Această stare de spirit s-a schimbat profund în cursul ultimelor 2-3 decenii, pe baza, în principal, a următoarelor date: numai serviciile pot crea locuri de muncă în număr suficient pentru a rezolva sau limita problema şomajului; sectorul terţiar nu este “ îngrădit” decât de reglementări care sunt repuse în discuţie în cadrul unui proces de liberalizare a schimburilor internaţionale; oferta de servicii diferenţiate şi adaptate la cerere este un element esenţial al competitivităţii întreprinderilor oricare ar fi domeniul lor de activitate.

Dificultăţileîn sensul definirii conceptului de serviciu sunt determinate, pe de-o parte, de marea eterogenitate a activităţilor economice cuprinse în categoria de servicii, iar pe de altă parte, de numeroasele accepţiuni ale termenului de “serviciu” în vorbirea curentă. Majoritatea definiţiilor accentuează în special că serviciile sunt “activităţi al căror rezultat este nematerial, deci nu se concretizează într-un produs cu existenţă de sine stătătoare”.

Pentru toate ţările lumii, învăţământul reprezintă unul dintre serviciile cele mai

importante din categoria celor finanţate de la buget. El are rolul de a furniza cadrele

calificate necesare ramurilor economiei, de a realiza educarea permanentă a oamenilor,

de a stimula şi facilita procesul de instruire generală, contribuind astfel la dezvoltarea

societăţii, precum şi la creşterea economică. Totodată învăţământului îi revine şi sarcina

valorificării superioare a resurselor umane, dezvoltării capacităţii intelectuale şi fizice a

indivizilor. Trebuie precizat însă ca relaţia dintre învăţământ şi gradul de dezvoltare

socială este reciprocă. Nivelul la care a ajuns învăţământul, conţinutul său, aria de

cuprindere sunt determinate, la rândul lor, de gradul de dezvoltare a societăţii, de nevoile

concrete din fiecare etapă a evoluţiei sale.

Prin urmare, învăţământul trebuie analizat ca un proces dinamic, în continuă

schimbare, perfecţionare şi adaptare la nevoia socială, influenţând şi fiind influenţat de

ritmul creşterii economice.

1. Analiza evoluţiei serviciilor de învăţământ în România în perioada 2004-2008

1.1 Analiza dinamicii serviciului de învăţământ

Tabel nr.2 Analiza dinamicii PIB-ului în preţuri constante al serviciului de invatamant

Nr. crt. Anii PIB în preţuri curente(milioane lei)

yi IPC servicii

(%) PIB în preţuri constante(milioane lei)

yi’

1. 2004 8345,7 100,0 8345,7

2. 2005 8818,6 110,5 9744,5

3. 2006 9134,2 119,6 10924,5

4. 2007 9473,8 127,5 12079,1

5. 2008 12336,2 138,5 17085,7

Sursa: Calculat după Anuarul Statistic al României, INS, Bucureşti 2009

Transformarea PIB-ului din preţuri curente în preţuri constante se realizează cu ajutorul formulei:

yi’=

Din datele obţinute observăm că PIB-ul în preţuri constante are valori mai mici decât cele curente, menţinându-se mai lent tendinţa de creştere. Creşterea PIB în preţuri constante este datorată atât creşterii preţului cât şi creşterii volumului de servicii.

Fig. nr.1 Evoluţia PIB în serviciile de învăţământ în preţuri constante

Tabel nr.2 Analiza dinamicii PIB-ului în preţuri constante al serviciului de invatamant

Ani PIB preţuri constante

(mil lei)

Indicatori absoluţi Indicatori relativi %

Indici de crestere Ritmuri de crestere

2004 8345,7 0 - 100 - 0 -

2005 9744,5 1398,8 1398,8 116,76 116,76 16,76 16,76

2006 10924,5 2578,8 1180 130,9 112,1 30,9 12,1

2007 12079,1 3733,4 1154,6 144,73 110,57 44,73 10,57

2008 17085,7 8740 5006,6 204,72 141,45 104,72 41,45

Total 58179,5

Sursa: Anuarul Statistic al României, Bucureşti 2009

Formulele de calcul folosite sunt:

= =11635,9

= *100=119,62%

= =2185 milioane lui

= -100=19,62%.