Analiză implemetarea sistemului de management al calității

1.1. Prezentare generala a conditiilor ecologice impuse proceselor si tehnologiilor care au loc în industrie

Natura si societatea umana reprezinta sisteme dinamice, ierarhizate sistemic, aflate în procese de dezvoltare, în tranzitie perpetua de la un stadiu la altul, la diferite scari de spatiu si timp. În sistemele naturale, dezvoltarea se desfasoara potrivit legilor naturii, fiind controlata de mecanisme cu retroactiune, care asigura echilibrul ecologic, iar în sistemele sociale, dezvoltarea este determinata de legile societatii, de normele asumate, de comportamentul si mentalitatea comunitatilor si de tehnologiile diverselor activitati umane, necesare perpetuarii habitatului. În ultimul deceniu, dezvoltarea sufera o tranzitie de stare, urmând a fi înteleasa si conceputa pe termen lung. Proces autoreproductibil, sustenabil, ce se autosustine în timp, acest tip nou de dezvoltare a fost denumita dezvoltarea durabila. Adjectivul durabil introduce dezideratul protectiei mediului în procesul dezvoltarii.

Pentru a se dezvolta si a-si asigura perpetuarea, societatile umane si-au creat tehnologii pentru activitatile de prelucrare a resurselor naturale, realizând prin procese de fabricatie produsele necesare unui habitat optim. Trasatura esentiala a relatiei om - natura este continua si ascendenta transformare a mediului natural, prin artificializarea acestuia. Ansamblul tehnologiilor si tehnicii materiale create de om în cadrul ecosferei terestre, necesare mentinerii activitatilor umane, reprezinta ceea ce numim tehnosfere. În ultimele decenii însa, oamenii au constatat ca marea majoritate a tehnologiilor sunt lineare, poluante, energofage, producatoare de deseuri, functionând cu randamente reduse si dereglând permanent si progresiv circuitele bio-geo-chimice naturale. Acest efect negativ are loc deoarece, din inertie, tehnologiile s-au autonomizat, determinând instalarea unor mentalitati colective tehniciste care au fortat adaptarea societatii umane la tehnologiile existente, în loc de a adapta permanent, prin creativitate, tehnologiile la cerintele fezabile ale societatii si la mentinerea echilibrului ecologic. De aceea, este necesara o atitudine noua diferita, mai activa fata de tehnologie si industrie, care trebuie adaptate mereu noilor cerinte ale viitoarei dezvoltari durabile. Omul poate si trebuie sa inventeze noi tehnologii într-un proces perpetuu, înlocuind pe cele vechi, lineare si poluante, cu procese performante, ciclice, care sa nu se rezume la un singur produs final, ci sa utilizeze cât mai complet materiile prime. Astfel, s-ar crea o noua tehnosfera, neagresiva fata de biosfera.

Tehnica obisnuita ar putea fi înlocuita treptat prin ecotehnica, definita prin reciclari consumuri optime mici pe unitatea de produs si reducere - pâna la eliminare a reziduurilor si a ratei de poluare. Principiul fundamental al ecotehnicii consta în aplicarea modelului natural în care nimic nu se pierde, ci totul se transforma. Avantajele vor fi nu doar ecologice, ci si economice. Tehnologiile trebuie sa urmeze calea aratata de stiinta în general si de ecologie în mod special. Tehnosfera creata de om ar trebui sa se dezvolte în armonie si perfecta organicitate cu ecosfera terestra, însusindu-si adaptabilitatea necesara mentinerii în limite rezonabile a echilibrului ecologic destinat perpetuarii ecosistemelor naturale si antropice.