Analiza managementului calității la SC Michelin România SA

Introducere

În cadrul sistemului de management al unei organizaţii, o deosebită importanţă este acordată sistemului de management al calităţii, care conţine structurile organizatorice, procedurile, procesele şi resursele necesare pentru managementul calităţii. Organizaţiile de succes fiind structurate pe proiecte, sistemul de management al calităţii se aplică în mod necesar si implicit proiectelor.

Managementul calităţii reprezintă ansamblul activităţilor funcţiei generale de management al unei organizaţii care determină în domeniul calităţii obiectivele şi responsabilităţile şi care le implementează în cadrul sistemului calităţii, prin mijloace precum planificarea, controlul, asigurarea şi îmbunatăţirea calităţii.

Sistemul calităţii reprezintă structura organizatorică, responsabilităţile, procedurile, procesele şi resursele necesare pentru implementarea managementului calităţii, ţinând cont de tipul specific de afaceri al organizaţiei şi de conformitatea acestor elemente cu normele internaţionale.

Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface cerinţele exprimate sau implicite ale utilizatorului.

Am ales această temă datorită faptului că managementul calităţii este foarte important într-o firmă, acesta dându-le clienţilor certitudinea că firma respectiva le poate satisface pe deplin nevoile conform cu cerinţele europene privind produsele şi serviciile.

Lucrarea cuprinde evoluţia managementului calităţii, managementul calităţii în conceptul de sistem, managementul calităţii totale, tipuri de auditare, precum şi un studiu de caz realizat la Compania Michelin România – Punct de lucru Floreşti Anvelope.

Capitolul 1. Evoluţia managementului calităţii

În prezent, se face referire în mod frecvent la temeni cum ar fi calitate, calitate totală, managementul calităţii etc.

Calitatea s-a constituit ca o strategie competitivă, aplicată în mod original proceselor industriale şi, mai recent, serviciilor.

Pentru a percepe noţiunea de calitate, este necesar să se realizeze o parcurgere istorică, explicând evoluţia acestui concept pâna în prezent.

Originea fenomenului de calitate datează de la începutul anilor ‘30, putându-se stabili un prim reper: publicaţia Economic Control of Quality of Manufactured Products, W. A. Shewhart, de la Bell Telephone.

După al doilea Război Mondial, când conceptul de calitate începe să se dezvolte, J.U.S.E. (Uniunea Japoneză a Oamenilor de Ştiinţă şi Ingineri) formează un Comitet de investigatii al calităţii care iniţiază organizarea primelor acţiuni de formare şi instruire în domeniul calităţii.

Totuşi, iniţierea unei noi orientări coincide cu sosirea în Japonia a doi consultanţi: W. E. Deming (în 1949) şi J. M. Juran (în 1954), primul specializat în metode statistice aplicate asupra calităţii, al doilea specializat în implementarea sistemelor de calitate.

În epoca în care producţia era artizanală, clientul comanda un produs direct producătorului, îi explica de ce avea nevoie si care-i erau aşteptările, comunicarea fiind directă. Meşterul desena şi elabora produsul în acord cu cerinţele, iar calitatea era ridicată, datorită metodei de fabricaţie folosită.

Mai apoi producţia industrială a substituit-o pe cea a meşterilor, iar costurile se reduc drastic, şi aceasta din două cauze importante, şi anume:

- standardizarea pieselor (Samuel Colt 1814-1862) constă în desenarea unui produs standard, în care se asambla cu piese de asemenea standardizate. Astfel, o piesă putea fi montată oricărui produs, pentru că toate aveau aceleaşi caracteristici şi dimensiuni. O posibilă consecinţă a acestei standardizări era aceea că, pentru piesele care nu se potriveau perfect, operatorul realiza pe loc transformările manuale necesare.

-fluxul de producţie (Henry Ford 1863-1947) care a revoluţionat conceptul de fabricaţie. Totuşi, odată cu introducerea producţiei în flux apare prima problemă a calităţii. În timpul asamblării componentelor unui produs, unele dintre ele nu se potrivesc. Neputând fi posibilă realizarea pe loc a corecţiilor manuale necesare pentru a monta piesele, linia de producţie în flux este oprită. În consecinţă, elementele defectuoase vor trebui respinse si recondiţionate, costurile fiind foarte ridicate.

Astfel, apare prima definiţie a calităţii, şi anume conformarea cu standardele.

Unei calităţi superioare îi corespunde un număr mai mic de produse recondiţionate sau respinse. Aceasta poate determina un preţ de vânzare mai mic şi o creştere a competitivităţii pe piaţă. Pentru a realiza produsele în conformitate cu standardele, au fost introduse procedeele de control şi calitate, fundamentate pe metode statistice (funcţia calităţii, în această accepţiune clasică, se limitează la unele experienţe ce au ca obiectiv verificarea concordanţei între diferitele componente şi standardele dinainte stabilite).