Analiza managementului participativ și a motivării complexe a personalului

CAP.I FUNDAMENTELE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI FIRMEI .4

CAPITOLUL I

FUNDAMENTELE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI FIRMEI

1.1. Obiectul de studiu

1.1.1. Definirea ştiinţei managementului

Managementul firmelor rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţii (Ovidiu Nicolescu şi Ion Verboncu, Management, Editura economică, Ediţia 1995).

Esenţa ştiinţei managementului o reprezintă studiul relaţiilor şi proceselor de management. Ca urmare a acestui studiu se descoperă principiile, legităţile şi celelalte elemente de esenţă care explică conţinutul şi dinamica managementului.

Luând în considerare caracterul aplicativ al acestei ştiinţe, un rol major în cadrul său îl deţine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management al întreprinderii în ansamblul său şi ale componentelor sale majore.

Caracteristic ştiinţei managementului firmei este situarea, în centrul investigaţiilor sale, a omului în toată complexitatea sa, ca subiect şi ca obiect al managementului, prin prisma obiectivelor ce-i revin, în strânsă interdependenţă cu obiectivele, resursele şi mijloacele sistemelor în care este integrat.

Managementul firmei reprezintă o componentă a ştiinţei managementului, fiind cea mai dezvoltată, cunoscută şi importantă. Această situaţie se explică, din două cauze: firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de valoare de întrebuinţare, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea majoritatea populaţiei ocupate în fiecare ţară, indiferent de nivelul său de dezvoltare; primele cristalizări ale ştiinţei managementului au avut ca obiect firma, întreprinderea.

Locul pe care îl deţine managementul firmei în cadrul ştiinţei managementului se reflectă în dublul său caracter.

În primul rând, este o disciplină economică de sinteză deoarece caracterul său economic decurge din menirea sa, creşterea eficienţei economice, din optica economică în care abordează problemele cu care este confruntată, din ponderea apreciabilă pe care conceptele şi metodele economice o au în cadrul său, din natura economică a firmelor asupra căreia se exercită. Este o ştiinţă economică de sinteză pentru că preia o serie de categorii economice şi de metode de la alte discipline din acest domeniu: economie politică, analiza economică, organizare, marketing, finanţe.

În al doilea rând, managementul firmei are un caracter multidisciplinar, determinat de integrarea în cadrul său a o serie de categorii şi metode sociologice, matematice, psihologice, statistice, juridice, folosindu-se într-o manieră specifică, reflectarea particularităţilor relaţiilor de management.

1. 1. 2. Procesele de management

Există două categorii principale de procese de management şi anume:

- procese de execuţie

- procese de management

Procesele de execuţie se caracterizează prin faptul că forţa de muncă fie că acţionează nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă, fie în mod indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de muncă, asigură un ansamblu de produse şi servicii corespunzător naturii, preceselor de muncă implicate şi obiectivelor previzionate.

Procesele de management se caracterizează prin aceea că o parte din forţa de muncă acţionează asupra celeilalte părţi, a majorităţii resurselor umane, în vederea realizării unei eficienţe cât mai ridicate, având un caracter preponderent multilateral.

Procesul de management în firmă, constă în ansamblul fazelor, a proceselor prin care se determină obiectivele acesteia şi ale subsistemelor încorporate, resursele şi procesele de muncă necesare realizării lor şi executanţii acestora, prin care se integrează şi controlează munca personalului folosind un complex de metode şi tehnici în vederea îndeplinirii cât mai eficiente a raţiunilor ce au determinat înfiinţarea respectivei firme.

După părerea lui Ovidiu Nicolescu şi Ion Verboncu, în cadrul proceselor de management, se disting următoarele funcţii sau atribute ale conducerii şi anume:

- previziunea

- organizarea

- coordonarea

- antrenarea

- control-evaluarea.

Acestea alcătuiesc conţinutul procesului tipic de management. Procesul tipic de management se poate restructura, în funcţie de modul în care sunt concepute şi exercitate atributele sale, în trei faze sau etape principale, şi anume:

a). faza previzională este caracterizată prin preponderenţa previziunii şi prin exercitarea celorlalte atribute ale managementului axată pe anticiparea de modalităţi, metode, soluţii organizatorice, motivaţionale şi de evaluare superioare, corespunzător evoluţiei predeterminate a firmei respective. Managementul de tip previzional se concentrează asupra stabilirii de obiective pentru unitatea respectivă, deciziile strategice şi tactice fiind prioritare, ceea ce-i conferă un caracter anticipativ.

b). faza de operaţionalizare este caracterizată prin preponderenţa organizării, coordonării şi antrenării personalului la realizarea cotidiană a obiectivelor cuprinse în planurile şi prognozele întreprinderii. Acestei faze îi corespunde managementul operativ, ce are un puternic caracter în care predomină adoptarea şi implementarea de decizii curente, majoritatea referitoare la activitatea de producţie.

c). faza finală, de comensurare şi interpretare a rezultatelor se caracterizează prin preponderenţa exercitării funcţiei de evaluare-control având în vedere obiectivele şi criteriile stabilite postoperativ, cu un puternic caracter constatativ, prin care se încheie un ciclu managerial şi se pregătesc condiţiile pentru reluarea următorului.

Trebuie să reţinem că „materiile prime” pe care se fundamentează fazele şi funcţiile proceselor de management sunt informaţia şi oamenii. Ponderea factorului uman în management serveşte la elaborarea deciziilor, fiind principalul instrument de management prin care se manifestă specificitatea proceselor de management. De calitatea sa, depinde eficacitatea managementului firmelor, indiferent de dimensiune sau ramură a economiei. Cantitativ, procesele de management reprezintă o pondere redusă în ansamblul proceselor de muncă, dar aflându-se în continuă creştere, prin conţinutul, complexitatea şi implicaţiile lor.

1.1.3. Relaţiile de management

Relaţiile de management pot fi definite ca raporturile care se stabilesc între componenţii unui sistem şi între aceştia şi componenţii altor sisteme, în procesele previzionării, organizării, coordonării, antrenării şi control-evaluării activităţilor firmei.

Analiza factorilor care condiţionează caracteristicile relaţiilor de management în cadrul firmelor relevă o triplă determinare şi anume:

a). Determinarea social-economică

b). Determinarea tehnico-materială

c). Determinarea umană