Analiza Managementului Strategic în Cadrul Primăriei Municipiului Iași

INTRODUCERE

În lucrarea de faţă ne-am propus să analizăm situaţia managementului strategic al primăriei Municipiului Iaşi, pentru că „managementul strategic reprezintă un set de decizii şi acţiuni, concretizat în formularea şi implementarea de planuri proiectate pentru realizarea obiectivelor” unei colectivităţi.

Oraşul Iaşi se numară printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării, în care a pulsat mereu, puternic, o autentică viaţă românească. Capitală a Moldovei, oraşul a dat patrimoniului naţional inestimabile valori materiale şi spirituale, a înscris în istoria ţării pagini glorioase, rămase durabil în conştiinţa poporului.

Situat în apropierea graniţei de est a României, Iaşul este un pol de dezvoltare al părţii estice a Uniunii Europene. Puternic centru universitar, cu peste 60.000 studenţi anual în 5 universitaţi de stat şi 3 universităţi private (Universitatea Al. I. Cuza este şi cea mai veche universitate din ţară). Puternic centru cultural (sintagma de “capitala culturală a României” este frecvent utilizată) şi istoric (în 2008 s-au sărbătorit 600 ani de atestare documentară a Iaşului). Oraş cu un impresionant patrimoniu cultural şi religios – peste 50 de biserici, între care Biserica Trei Ierarhi, simbol al oraşului.

Astăzi Iaşul este cel mai important centru social, economic şi cultural al Moldovei, remarcându-se prin trecutul lui care se amestecă remarcabil cu prezentul. Vechile clădiri, acoperite de patina timpurilor se îmbină armonios cu noile construcţii, oraşul cunoscând o dezvoltare puternică datorită învăţământului şi economiei locale. Documentul care atestă înfiinţarea Primăriei municipiului Iaşi este Legea comunală din 1864, votată de Adunarea generală a României (Parlamentul) în ziua de 9 martie 1864 şi promulgată sub nr. 394 de către Alexandru Ioan Cuza la data de 31 martie 1864. Astfel, un nou capitol se deschidea în istoria administraţiei comunale moderne prin înfiinţarea Primăriei.

Actualul sediu al primăriei, fostul Palat Roznovanu, este situat în inima Iaşului, în apropierea celor mai semnificative monumente ale orasului.

Administraţia publică la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează pe baza principiilor autonomiei locale, al descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi consultarea cetăţenilor în probleme de interes local.

Strategia de dezvoltare a Municipiului Iaşi reuneşte funcţiile de planificare urbană cu cea de management urban prin accentuarea modului în care sectorul public poate promova obiectivele sale de dezvoltare strategică prin practici eficiente ale administraţiei publice locale, prin planificare urbană şi management proactiv al terenurilor şi prin furnizarea infrastructurii fizice şi a serviciilor sociale în colaborare cu sectorul privat.

Planificarea strategică reprezintă unul din instrumentele pe care comunităţile locale îl pot utiliza pentru a avea certitudinea că politicile şi programele prognozate corespund aşteptărilor cetăţenilor, necesităţilor de dezvoltare locală în strânsă corelaţie cu resursele locale disponibile, precum şi dacă acestea se limitează în restricţiile impuse de limitarea resurselor locale disponibile.

Managementul strategic încearcă să canalizeze procesul decizional spre îndeplinirea în cât mai bune condiţii a obiectivului fundamental urmărit. Managementul strategic este interesant datorită accentului pe care îl pune pe stabilirea scopurilor, pe identificarea atuurilor şi slăbiciunilor, pe importanţa oportunităţilor şi ameninţărilor externe din perspectiva utilizării optime a tuturor tipurilor de resurse pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Necesitatea folosirii acestei forme de management la nivelul sectorului public este prioritară deoarece încă se mai vorbeşte despre administraţia publică prea puţin preocupată de aspectele strategice ale activităţii sale; tratarea cetăţeanului ca subiect al administrării s-a încadrat într-o viziune mai largă ce percepea rolul serviciului public ca o aplicare mecanică a ordinelor politicienilor ce erau singurii abilităţi să dezvolte politici şi strategii. Astăzi, satisfacerea intereselor cetăţeanului devine obiectul central de activitate al instituţiilor publice, iar pentru a se realiza acesta este oportună folosirea cât mai în detaliu a stategiilor la nivelul fiecărei autorităţi publice. Îndeplinirea sarcinilor administrative se realiza fără a deţine o perspectivă pe termen lung iar acest lucru a constituit una din principalele critici aduse modelului tradiţional al administraţiei publice. Mai mult putem adăuga şi gradul de rigiditate ridicat ce caracteriza administraţia publică tradiţională, schimbările erau digerate destul de dificil, iar problemele pe care acestea le ridicau rămâneau adesea nerezolvate.

Managementul strategic în instituţiile publice devine soluţia care poate să răspundă cât mai prompt şi complet cerinţelor sociale care apar pe măsură ce societatea evoluează oferind

instituţiilor publice o mai mare flexibilitate la schimbare, prin modul în care sunt gândite viitoarele direcţii de activitate, mijloacele de realizare ale acestora cât şi resursele necesare.

Aplicarea managementului strategic în sectorul public poate crea probleme similare cu cele întâlnite de aplicarea managementului în sectorul public în general. Folosirea sa la organizaţii publice reprezintă o problemă discutată de toate lucrările ce iau în considerare demersul strategic în administraţie. Stabilirea unor obiective şi scopuri clare reprezintă un proces extrem de dificil în cazul sectorului public, iar în acest context construirea unor strategii poate părea un efort lipsit de orice finalitate.