Analiza managementului unei firme - SC Riga Pan SA

A. PARTEA TEORETICA

1. Introducere

1.1Notiuni generale despre management

Conturarea managementului ca stiinta, care a început în primii ani ai actualului secol, a constat în sedimentarea succesiva a contributiilor unor curente diferite de gândire, ale unor personalitati stiintifice sau ale vietii practice, în jurul carora s-au constituit scoli si miscari care au jalonat procesul respectiv.

Desi conducerea a existat, într-o forma rudimentara, practic de la începutul vietii organizate a comunitatii omenesti, aparitia târzie a interesului deosebit pentru domeniul managementului si a primelor studii sistematice ale acestuia se explica prin aceea ca doar la un anumit grad al dezvoltarii industriale si tehnologice a societatii este posibila si necesara sistematizarea cunostintelor si închegarea unor teorii specifice.

Începuturile închegarii managementului ca stiinta se identifica cu miscarea pentru conducerea stiintifica, aparuta în SUA în primul deceniu al secolului XX, care lupta pentru ideea existentiala a maximizarii rezultatelor activitatii individuale sau colective cu eforturi minime.

Managementul stiintific consta în “aplicarea legitatilor, conceptelor, metodelor si tehnicilor puse la dispozitie de stiinta managementului în practica sociala”.

Desigur, nu tot ce fac managerii reprezinta management stiintific, ci numai acea parte a muncii lor care se fundamenteaza pe cunoasterea si aplicarea elementelor teoretico-metodologice puse la dispozitie de stiinta managementului. Cealalta parte a muncii lor apartine conducerii empirice, desfasurate pe baza talentului, flerului lor. Situatiile diverse si complexe cu care ei se confrunta impun din partea managerilor si un aport creativ, ceea ce face ca de multe ori ei sa aduca inovatii importante, dezvoltând si îmbogatind stiinta manageriala, fara a constientiza acest lucru.

1.2Organizatia

Organizatiile sunt o componente ale societatii contemporane care creeaza sau mijlocesc crearea bunurilor si serviciilor necesare existentei noastre si ni le pun la dispozitie. Organizatiile sunt spatiul în care populatia ocupata îsi petrece cea mai mare parte a vietii active, primind o rasplata materiala si morala proportionala, în general, cu calitatile pe care le poseda si cu munca depusa.

Realizarea obiectivelor organizatiei impune efectuarea unui ansamblu de procese de munca. Aceste procese de munca se clasifica in:

procese de executie;

procese de management.

Procesele de executie sunt ansamblul actiunilor prin care forta de munca actioneaza asupra capitalului în vederea obtinerii de produse, servicii sau desfasurarea de actiuni cu caracter functional (aprovizionare, vânzare, contabilitate, personal, etc.)

Procesul de management reprezinta ansamblul integrat al actiunilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare a personalului si control–reglare, exercitate de sistemul conducator în vederea stabilirii si realizarii obiectivelor organizatiei.

Managementul firmei reprezinta o componenta a stiintei managementului, de fapt cea mai dezvoltata, cunoscuta si importanta (peste 50% din literatura mondiala de management este consacrata firmei).

Explicatiile acestui lucru:

firma este agentul economic de baza al fiecarei economii, principalul generator de valoare si valoarea de întrebuintare în cadrul careia îsi desfasoara activitatea majoritatea populatiei ocupate în fiecare tara, indiferent de nivelul sau de dezvoltare;

în al doilea rând, primele cristalizari ale managementului au avut ca obiect firma, întreprinderea, care în continuare a fost un teren fertil pentru inovarile pe planul teoriei si practicii manageriale, cu contributia directa si nemijlocita a unui mare numar de persoane.

Momentul esential al procesului de management îl reprezinta decizia manageriala, moment ce se regaseste în toate functiile managementului.

Fig.1. Schema procesului de management.

Exercitându-si functii sale, managementul pune în miscare o serie de activitati specifice, grupate dupa omogenitatea lor în functiunile organizatiei (cercetare-dezvoltare, productie, comerciala, financiar-contabila, personal). De retinut ca toate functiile managementului se regasesc în fiecare din functiunile organizatiei (de pilda, functiunea de cercetare-dezvoltare implica previziune, organizare a departamentului de cercetare-dezvoltare, antrenare-coordonare a personalului care lucreaza aici si control al activitatii lor).

Cel care a identificat si analizat pentru prima data procesele de management a fost Henri Fayol. El a definit 5 functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.

Sfera de activitati specifice proceselor de munca se circumscrie sistemului de productie si cuprinde un ansamblu unitar format din forta de munca, obiecte ale muncii si mijloace de munca, completat cu o serie de cunostinte, informatii si metode de lucru, a caror interactiune este dirijata spre atingerea unui obiectiv predeterminat.

În virtutea celor prezentate, managerul este persoana care exercita functiile managementului potrivit obiectivelor,

sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa

Ca trasaturi definitorii pentru manageri, majoritatea specialistilor admit:

- multipla profesionalizare, ceea ce implica, pe lânga cunostintele solicitate de profesiunea de baza, si cunostinte, calitati si aptitudini (specifice managementului) complementare, multidisciplinare;

caracterul accentuat creator al activitatilor desfasurate, managerul fiind confruntat în aproximativ 80% din cazuri cu situatii inedite.

Caracteristicile esentiale ale economiei contemporane sunt considerate centralizarea si concentrarea extrem de ridicate ale capitalului, dezvoltarea informaticii, caracterul sofisticat al tehnologiei. Productia a devenit atât de Peter Drucker, care afirma ca exista o “materie” universal valabila a conducerii, ca exista metode si instrumente manageriale, concepte si principii si chiar un limbaj comun pentru management. complexa încât nici capitalistul singur, dar nici cu ajutorul unor specialisti nu mai sunt în stare sa conduca eficient firma. Se contureaza astfel treptat teoria universalitatii managementului printre adeptii careia se afla si Peter Drucker, care afirma ca exista o “materie” universal valabila a conducerii, ca exista metode si instrumente manageriale, concepte si principii si chiar un limbaj comun pentru management.