Analiza Mediului și Analiza Stakeholderilor

1. INTRODUCERE

Dinamic şi imprevizibil, mediul înconjurǎtor al întreprinderii a cunoscut, cu precǎdere în ultimele douǎ decenii, mutaţii profunde, complexitatea şi discontinuitatea schimbǎrilor caracterizând peisajul în care întreprinderile evolueazǎ.

Ştiinţa de a stǎpâni şi valorifica schimbarea, mobilizându-şi şi adaptându-şi potenţialul intern, întreaga sa capacitate de acţiune – reflectatǎ şi influenţatǎ de procesul de conversie a resurselor, pe de o parte şi, pe de altǎ parte, de cultura organizaţională şi de raporturile de putere din cadrul acesteia – devine, astfel o problemǎ majorǎ a întreprinderii actuale, de care depind reuşita şi performanţele sale.

Pentru a ne referi la analiza mediului şi la analiza stakeholderilor, am cercetat câteva fenomene economico-financiare la nivelul întreprinderii sau al compartimentelor funcţionale din cadrul structurii sale organizatorice. Am apelat la cunoaşterea realităţii economice cu ajutorul unor metode şi instrumente de culegere, stocare, prelucrare şi interpretare a informaţiilor adecvate fenomenelor economice atât la nivelul economiei naţionale cât şi la nivelul întreprinderii.

2. DEFINIREA MEDIULUI ORGANIZATIONAL

Mediul organizaţiei reprezintă ansamblul subiecţilor, forţelor şi condiţiilor interne şi externe în interiorul şi sub acţiunea cărora managerul stabileste şi menţine relaţiile cu clienţii. El constituie premiza şi cadrul ce asigură elaborarea celei mai adecvate strategii, ţinând seama atât de forţa, cât şi de slăbiciunile organizaţiei, atât de punctele tari cât şi de cele slabe.

Mediul ambiant are două componente: mediul intern şi mediul extern, caracterizate prin elemente specifice şi modalităţi proprii de acţiune în cadrul organizaţiei.

Mediul intern include între elementele sale toate resursele pe care firma le are la dispoziţie, atât cele tangibile, cât şi cele intangibile. Resursele tangibile au o existenţă materială şi cuantificabilă şi ele sunt reprezentate de resursele fizice (terenuri, clădiri, utilaje etc.), resursele umane (angajaţii), precum şi resursele financiare ale organizaţiei. Pe de altă parte, resursele intangibile nu au o existenţă materială, dar ele influenţează activitatea firmei, de multe ori valoarea lor fiind mai mare decât a celor tangibile. În acest context avem în vedere elemente ca: brevete, licenţe, drepturi de proprietate intelectuală, cultură organizaţională. Practic, acestea din urmă fac diferenţa între organizaţii, pentru că ele sunt mai greu de copiat, dacă nu chiar imposibil (este cazul culturii organizaţionale, care determină personalitatea fiecărei organizaţii şi ea este unică).

Mediul extern al organizaţiei reflectă ansamblul factorilor ce exercită direct sau indirect influenţe asupra acesteia şi se află în afara sistemului ei de control, dar care determină performanţele ei.

Dacă avem în vedere locul şi rolul participanţilor la mediul organizaţiei, interacţiunea şi intensitatea cu care acţionează forţele constitutive, precum şi influenţele pe care le exercită, putem delimita doua componente: micromediul şi macromediul.

Micromediul firmei cuprinde un ansamblu de factori externi care afectează în mod direct întreprinderea şi asupra cărora se poate exercita un anume control. Influenţând deciziile, strategiile, şi tacticile de marketing, schimbările din acest mediu au o deosebită semnificaţie pentru marketeri.

Deşi cu privire la componentele micromediului există în literatura de specialitate mai multe puncte de vedere, considerăm că în perioada actuală nu pot fi ignorate următoarele elemente componente: furnizorii de mărfuri, prestatorii de servicii şi forţa de muncă, intermediarii, clienţii, concurenţii, precum şi organismele publice sau deţinătorii de interese (indivizi sau grupuri ce au anumite interese într-o întreprindere) a căror activitate se răsfrânge nemijlocit asupra organizaţiei.