Analiza Mediului și Analiza Stakeholdurilor

Introducere:

Dinamic şi imprevizibil, mediul înconjurǎtor al întreprinderii a cunoscut, cu precǎdere în ultimele douǎ decenii, mutaţii profunde, complexitatea şi discontinuitatea schimbǎrilor caracterizând peisajul în care întreprinderile evolueazǎ.

Ştiinţa de a stǎpâni şi valorifica schimbarea, mobilizându-si şi adaptându-şi potenţialul intern, întreaga sa capacitate de acţiune – reflectatǎ şi influenţatǎ de procesul de conversie a resurselor, pe de o parte, şi pe de altǎ parte, de cultura de organizaţie şi de raporturile de putere din cadrul acesteia – devine, astfel o problemǎ majorǎ a întreprinderii actuale, de care depind reuşita şi performanţele sale, realizarea rolului şi finalitǎţilor ce-i revin într-o societate pluralistǎ şi care sunt nu numai economice, tehnice şi tehnologice, ci şi sociale, de creativitate şi inovare.

Pentru a ne referi la analiza mediului si la analiza stakeholderilor am cercetat cateva fenomene economico-financiare la nivelul întreprinderii sau al compartimentelor funcţionale din cadrul structurii sale organizatorice. Am apelat la cunoasterea realitatii economice cu ajutorul unor metode si instrumente de culegere, stocare, prelucrare si interpretare a informatiilor adecvate fenomenelor economice atat la nivelul economiei naţionale cat si la nivelul intreprinderii.

Pentru a derula un proiect este necesar sa se cunoasca si inteleaga atat cerintele beneficiarului cat si situatia de fapt la nivelul acestuia ,la nivelul organizatiei care va derula proiectul si mediul in care se va desfasura activitatea.Pentru a atinge obiectivele stabilite trebuie definit punctul de plecare,situatia existenta la nivelul tuturor institutiilor implicate.

Analiza va stabili in primul rand situatia initiala si problemele existente.O problema este o stare de fapt negativa resimtita de cel implicat.Orice proiect prezinta un aspect functional,relativ la contextul sau,,un aspect tehnic,relativ la solutiile tehnice,precum si un aspect operational,relativ la costurile si caracteristicile operationale.

Realizarea unui proiect se poate sintetiza prin urmatoarea intrebare:

Poate un proiect functional acceptabil (ce este de facut?) sa fie realizat cu o solutie tehnica accesibila (cum trebuie facut?) la un pret acceptabil (cu cine -cu ce se va realiza?) ?

Pornind de la datele problemei formulate in tema proiectului analistul construieste un model ce contine toate caracteristicile importante din punct de vedere al cerintelor beneficiarului.In urma analizei se elaboreaza un model al livrabilelor .Modelul este o abstractizare a ce trebuie sa faca sistemul dorit,nu cum trebuie sa lucreze sistemul.In model bun trebuie sa poate fi studiat si criticat de experti din domeniul aplicatiei.El este o reprezentare abstracta a fenomenelor lumii reale de interes pentru proiectul in cauza. Modelul este rezultatul concret al fazei de analiza.

Analiza nu este un proces mecanic . In multe specificatii lipsesc informatii esentiale ce trebuie obtinute de catre managerul de proiect si echipa sa din cunostintele sale generale sau de la beneficiar.

Deosebit de importanta pentru succesul proiectului este analiza mediului in care se desfasoara acesta.Acesta vizeaza trei aspecte;

1.Analiza mediului intern.Sunt incluse aptitudinile de management ,resursele existente,nivelul salariilor ,reglementarile legale privind locurile de munca ,problemele legate de grupuri minoritare,estimarea vanzarilor.

2.Analiza mediului extern.Sunt vizate probleme legislative ,politice ,sociale,economice si tehnologice.

3.Analiza mediului concurential.Se refera la caracteristici industriale ,cerinte si obiective ale companiei,istoricul concurentei,activitatea prezenta a concurentei,planificarea competitiva si resursele competitive.

Deosebit de importanta este punerea in evidenta a punctelor tari si a celor slabe,a oportunitatilor si riscurilor firmei,pentru care se deruleaza proiectul,printr-o analiza comparativa care sta la baza estimarilor corecte.

Prin mediul întreprinderii se întelege ansamblul factorilor externi si interni ai acesteia, factori a caror existenta este susceptibila de a-i influenta comportamentul si performantele sale, afectând-o într-un fel

sau altul. Analiza mediului vizeaza studiul acelor variabile majore prin care mediul imediat sau cel largit influenteaza întreprinderea, furnizând diagnosticului informatii asupra situatiei strategice complementare în raport cu cele oferite de analiza interna. De asemenea analiza contextului (mediului) concurential este utila în evaluarea oportunitatilor si amenintarilor generate de acele elemente (indivizi, grupuri sau organizatii) care influenteaza direct întreprinderea, sau pot fi influentate semnificativ de catre aceasta.

Termenul de stakeholder este folosit pe larg acum,pentru a desemna o persoana care are o „pozitie” reala sau psihologica intr-o organizatie: este folosit pentru a include pe oricine are tranzactii semnificative cu ea, cum ar fi clientii, angajatii, furnizorii, distribuitorii, partenerii in companiile mixte, comunitatea locala, bancherii si actionarii. Este in general un termen normativ si nu unul descriptiv, implicand faptul ca utilizatorul crede ca mai multi mandatari au dreptul de a determina ce se intampla in organizatie,si mai precis in firma, in locul proprietarilor.

Teoria stakeholderilor reprezinta teoria conform careia o firma trebuie condusa dupa interesele tuturor STAKEHOLDERS (clienti,angajati,furnizori,distribuitori,societati,bancheri si actionari) in loc de actionari (SHAREHOLDERS).Numele mandatar a fost inventat de academieni,pentru a contracara parerea ca principala responsabilitate a conducerii de varf era maximizarea valorii pentru actionari (SHAREHOLDER VALUE).

Teoria mandatarilor nu are nicio valabilitate legala (inca). La un nivel este banala (de ce o conducere rationala isi poate permite sa treaca peste interesele clientilor sau urnizorilor?). La alt nivel este practic inutila, deoarece nu i se poate spune managementului cum sa schimbe interesele unui grup cu interesele altuia cand exista un conflit de interese: conducerea trebuie sa fie prioritara fata de mandatar.

In mod sigur conducerea trebuie sa se gandeasca mult la relatiile sale cu fiecare grup de interese. Pentru o anumita firma,intr-un anumit moment, unii dintre mandatari vor avea o importanta mai mare decat altii si vor trebuii sa fie cultivati mai mult sau mai putin. In masura in care teoria mandatarilor cauzeaza astfel de rationamente, poate avea unele utilizari. Este general acceptat ca firmele trebuie sa fie apropiate de clientii lor,chiar obsedate de acestia, si ca satisfacerea clientilor este cruciala; dar nicio firma nu renunta la marfurile sale pentru mult timp sau neglijeaza total interesele sale comerciale.