Analiza Percepțiilor Privind Managementul Carierei în Instituțiile Publice

INTRODUCERE

În condiţiile actuale ale dezvoltării noului statut al instituţiilor publice, un rol deosebit îl are valorificarea maximă a potenţialului uman şi aspectul managerial pe care îl aplică fiecare instituţie în parte. Astfel, eficienţa activităţii instituţiei publice depinde mult de activitatea managerilor de la toate nivelurile ierarhice. Înainte de 1989 managerii nu tratau problemele avansării în carieră ca fiind posibile de planificat şi gestionat, astăzi însă, creşterea experienţei şi a concurenţei pe piaţa forţei de muncă pune pe primul plan instruirea continuă ca factor determinant, pe rând cu realizarea unor performanţe în activitatea profesională şi cariera managerială. În acest context, trebuie studiaţi o serie de factori şi principii, care au devenit actuali şi în ţara noastră, cum ar fi factorii funcţionali, socio-culturali, procesul de comunicare, sistemul de stimulare, criteriile de promovare etc., care se corelează cu acţiunile concurenţilor şi condiţiile mediului de afaceri de pe piaţa internă şi externă.

Managementul modern pune în centrul preocupărilor sale omul ca principal factor al succesului organizaţiei. Din acest motiv, preocuparea pentru calitatea şi dezvoltarea resurselor umane este preocuparea prioritară a conducerii organizaţiilor, indiferent de tipul şi dimensiunile lor. Managerul este cel care poartă întreaga răspundere pentru creşterea eficienţei organizaţiei, pentru schimbările şi evoluţiile acesteia, pentru folosirea cu maxim randament a competenţelor salariaţilor şi obţinerea unor performanţe cât mai înalte. Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei organizaţii ( societate comercială, instituţie, asociaţie, etc.), în noua societate informaţională capitalul uman înlocuind capitalul financiar ca resursă strategică. „Resursele umane sunt singurele resurse capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse aflate la dispoziţia unei organizaţii" .

Managementul carierelor este procesul de proiectare şi implementare a scopurilor, strategiilor şi planurilor care să permită organizaţiei să-şi satisfacă necesităţile de resurse umane, iar indivizilor să-şi îndeplinească scopurile carierei lor.

Managementul carierei planifică şi modelează progresul indivizilor în cadrul unei organizaţii în concordanţă cu evaluările nevoilor organizatorice, precum şi cu performanţele, potenţialul şi preferinţele individuale ale membrilor acesteia. Acesta cuprinde planificarea şi dezvoltarea carierei, iar, într-o accepţiune mai largă, implică multiplele interdependenţe funcţionale ale planificării carierei individuale, planificării carierei organizaţiei şi dezvoltării carierei.

Datorită aspectelor actuale existente în managementul resurselor umane am ales ca temă de disertaţie „ Analiza Percepţiilor privind Managementul Carierei în Instituţiile Publice”.

În capitolul I al lucrării doresc să evidenţiez câteva aspecte teoretice generale referitoare la „Instituţia publică” şi anume: noţiunea de instituţie publică, politica de personal a acesteia şi cadrul legislativ în baza căruia funcţionează.

Capitolul II este cel în care am ca prim subiect „Cariera profesională” cu tot ceea ce implică aceasta într-o instituţie publică. Voi detalia importanţa unei cariere profesionale şi factorii care influenţează o bună planificare a acesteia.

„Dezvoltarea carierei profesionale şi a resurselor umane din cadrul primăriei Petroşani” fac obiectul celui de al III-lea capitol. În capitolul IV voi face referire la câteva aspecte importante în organizarea carierei în instituţiile publice iar în final voi încerca să enunţ câteva concluzii şi opinii personale desprinse în urma analizei efectuate pe tot parcursul lucrării.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE

1.1 Noţiunea de instituţie publică

Noţiunea de instituţie publică este o denumire generică ce include comunele, oraşele, municipiile, sectoarele Municipiului Bucureşti, judeţele, Municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora (OUG nr 45/2003) .

Instituţiile publice sunt persoane juridice înfiinţate prin acte de putere de către stat sau de către o colectivitate locală, în scopul realizării unor acţiuni de dispoziţie ori de prestaţie. În identificarea unei organizaţii ca instituţie publică este importantă prezenţa în capacitatea juridică a acesteia a puterilor de autoritate publică, de comandă administrativă, alături de drepturile patrimoniale. Ca persoană juridică instituţia publică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale.

Majoritatea instituţiilor publice se află în raporturi de subordonare ierarhică care presupun exercitarea puterilor de instrucţie şi de control şi reformare. Unele instituţii publice sunt de interes naţional altele de interes local. O trăsătură importantă a instituţiilor publice se referă la modul asigurare a resurselor financiare.

Obiectul de activitate al instituţiilor publice este asigurarea în mod continuu a unor activităţi de interes public din domenii diverse: social-cultural, apărarea naţională, acţiuni economice etc. Din punct de vedere al dreptului financiar interesează alături de sfera de cuprindere a conceptului şi reglementările juridice privind modul de finanţare a instituţiilor publice, legăturile cu bugetul public, competenţele pe linie financiară. Noţiunea de instituţie provine din latinescul „institutio”, care înseamnă aşezământ, întemeiere, înfiinţare, dar şi obicei, regulă de purtare sau deprindere .

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (DEX) , noţiunea de instituţie poate să însemne: