Analiza Posturilor

Analiza posturilor

1. Consideraţii generale

Analiza posturilor reprezintă una dintre cele mai importante şi, totodată deosebit de complexe activităţi ale managementului resurselor umane.

Aplicarea principiului „omul potrivit la locul potrivit” presupune, în primul rând, cunoaşterea cerinţelor sau exigenţelor fiecărui post, pentru ca acesta, la rândul său să poată fi comparat cu posibilităţile, capacităţile sau trăsăturile multidimensionale ale omului.

Practica managerială în domeniul resurselor umane dovedeşte că analizele posturilor efectuate cu profesionalism, cât mai complet şi mai complex, permite o înţelegere mai profundă a conţinutului acestora, a cerinţelor comportamentale pe posturi, creând o bază cât mai reală pentru elaborarea deciziilor de personal care operaţionalizează strategiile şi politicile din acest domeniu.

Deşi, în general, necesită mult timp şi un efort însemnat, activităţile de analiză a posturilor trebuie realizate cu multă grijă, deoarece de rezultatele obţinute depinde evaluarea corespunzătoare a performanţelor organizaţionale, în general, şi a celor individuale, în special.

2. Definirea conceptului de post de muncă

În ceea ce priveşte terminologia folosită, termenul de „muncă” a fost considerat prea general, fiind operaţionalizat prin introducerea mai multor termeni sau noţiuni ceea ce a făcut ca denumirea de post să aibă în limbajul curent diferite înţelesuri în funcţie de cum, când şi de cine este folosit. Sunt frecvente situaţiile în care în loc de folosirea termenului de „post” se folosesc într-un sens echivalent denumirile de sarcină, funcţie, rol, îndatorire, slujbă sau chiar job, cu toate că din punct de vedere al conţinutului există diferenţe evidente între acestea.

John M. Ivancevich şi William F. Glueck in lucrarea „Human Rsource Management” definesc postu ca fiind „un grup de poziţii similare privind sarcinile sau îndatoririle”. În aceeaşi concepţie, postul este definit ca o mulţime de sarcini reprezentate pentru o anumită poziţie într-o structură organizatorică.

Potrivit literaturii franceze, postul este definit ca fiind acea poziţie ierarhică şi funcţională şi de un anumit nivel profesional, care se descrie în funcţie de competenţă, pregătire şi remunerare. În aceeaşi concepţie, postul este un sistem de activităţi profesionale care presupune două feluri de interacţiuni: cu echipamentele, instrumentele de muncă şi procedeele formale, precum şi cu ceilalţi angajaţi. Postul poate fi analizat şi ca o misiune sau sarcină pe care deţinătorul acesteia trebuie să o îndeplinească în cadrul unei organizaţii.

În viziunea lui Luard Pierre, postul poate cuprinde:

- activităţile sale prescrise, determinate de natura munci;

- activităţile sale nelimitate care sunt execitate în mod autonom acolo unde se poate da curs liber iniţiativei şi creativităţii.

În viziunea profesorului P. Burloiu postul de muncă reprezintă gruparea unui ansamblu de sarcini care se înscrie în balanţa energetică a unei persoane care devine, responsabilă pentru îndeplinirea lor.

În literatura de specialitate din ţara noastră, postul este definit, în general, prin ansamblul obiectivelor, sarcinilor autorităţii şi responsabilităţilor care revin spre exercitare, în mod permanent, unei persoane din cadrul organizaţiei.

În concluzie postul reprezintă adaptarea unei funcţii la particularităţile fiecărui loc de muncă şi la caracteristicile titularului care îl ocupă, deoarece funcţia constituie factorul de generalizare a unor posturi asemănătoare şi are în vedere aceleaşi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate şi responsabilitate.

3. Componentele postului de muncă

Aşa cum rezultă din definiţie postul presupune următoarele componente:

- obiectivele;

- sarcinile;

- autoritatea (competenta);

- responsabilitatile.

Corelarea şi corespondenţa dintre sarcini, competenţă şi responsabilitate este exprimată în literatura de specialitate printr-un triunghi echilateral numit „triunghiul de aur al organizării”.

sarcini

Fig.1 – Triunghiul de aur al organizării

În raport cu natura acestor elemente (volumul sarcinilor, autoritatea, responsabilitatea şi legăturile), posturile pot fi împărţite în două categorii:

- posturi de conducere, care au o sferă largă de responsabilităţi şi autoritate, implicând sarcini de coordonare a altor posturi;

- posturi de execuţie, cu responsabilităţi şi autoritate limitate, restrânse la executarea unor lucrări sau rezolvarea unor probleme, neimplicând coordonarea altor posturi.

.

3.1. Obiectivele postului

Obiectivele postului reprezintă definirea calitativă şi cantitativă a scopurilor avute în vedere la crearea sa; justifică raţiunea înfiinţării şi funcţionării lui; se regăsesc în obiectivele firmei ca obiective individuale, iar pentru a fi realizate, titularului postului îi sunt conferite sarcini, autoritate şi responsabilităţi; prin obiectivele postului înţelegandu-se şi perspectivele sale de evoluţie.

Prin urmare, indiferent dacă un post este nou sau vechi, o atenţie deosebită trebuie acordată scopului sau obiectivelor sale, care se pot schimba chiar în condiţiile în care este bine definit.

3.2. Sarcina

Sarcina este o componentă a atribuţiei, cea mai mică unitate de muncă fixată unui executant, care reprezintă o acţiune clar formulată, orientată spre relizarea unui obiectiv precis. Deci, sarcina reprezintă elementul concret de acţiune în cadrul atribuţiei cuprinzând ansamblul de sarcini identice necesare realizării unei părţi dintr-o activitate.

Atribuţia, la rândul său, incumbă o anumită responsabilitate privind îndeplinirea sarcinilor la termen şi la un anumit nivel calitativ şi reclamă autoritate şi competenţe adecvate (cunoştinţe, experienţe).

Gruparea sarcinilor pe posturi se face după urmatoarele criterii:

- omogenitate – sarcinile omogene se atribuie aceluiaşi post;

- complementaritate ¬– sarcinile care se completează se atribuie aceluiasi post(ex. informarea tehnico-ştiinţifică şi proiectarea unui produs);

- succesiune – sarcinile care decurg una din alta se atribuie aceluiaşi post(ex.executarea unei operaţii pe un utilaj şi întreţinerea acestuia).