Analiza productivității muncii la SC Vranlact SA

INTRODUCERE

Mediul economic din România se află sub influenţa unei competiţii din ce în ce mai crescute ca rezultat al procesului de globalizare precum şi a demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană. În aceste condiţii, alături de îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea produselor, creşterea productivitaţii muncii se impune ca un factor determinant al competitivităţii.

Productivitatea muncii este unul din cei mai importanţi indicatori sintetici ai eficienţei activităţii economice a întreprinderilor, care reflectă eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite în procesul de producţie.

Problema cunoaşterii nivelului, a dinamicii productivitaţii muncii şi a factorilor care contribuie la creşterea acesteia, capătă o importanţă deosebită constituind unul din subiectele de cercetare de maxim interes în domeniul conducerii industriei în etapa actuală, polarizând preocupările specialiştilor îndreptate spre măsurarea corectă a cheltuielilor de munca şi a efectelor realizate în procesele de producţie.

În forma sa concretă productivitatea muncii îşi găseşte expresia în creşterea şi nivelul ei.

Creşterea productivitatii muncii reprezintă procesul prin care acelaşi volum de munca se concretizează într-o masă mai mare de bunuri şi servicii obţinută în unitatea de timp.

Cu alte cuvinte, ea presupune o schimbare în modul de desfăşurare a procesului de producţie, în urma căruia timpul de munca necesar pentru producerea unui bun sau serviciu se reduce, deci o cantitate de munca determinată dobândeşte forţa de a produce o cantitate mai mare de produse într-o unitate de timp.

Cercetarea detaliată a procesului de munca va permite stabilirea cu precizie a diferitelor categorii de consumuri de timp care pot fi economisite cel mai adesea fără investiţii şi cu o mare eficienţă, folosind tehnicile studiului muncii. Toate aceste aspecte conduc la creşterea productivitaţii muncii în cadrul organizaţiilor.

Tot în acest sens studiul muncii este una dintre principalele tehnici prin care se urmăreşte îmbunătăţirea metodelor de producţie prin utilizarea mai eficientă a forţei de munca (planificarea muncii şi controlul producţiei), a materialelor şi nu în ultimul rând a echipamentelor întreprinderii.

CAPITOLUL 1

ASPECTE PRIVIND ABORDAREA PRODUCTIVITATII MUNCII SI A CALITATII ÎN MANAGEMENTUL ORGANIZATIEI

1.1.PRODUCTIVITATEA MUNCII, SEMNIFICAŢIE ŞI IMPORTANŢĂ

Conceptul de productivitate se defineşte ca raport între rezultatele unei activităţi economice şi eforturile făcute în acest sens. Productivitatea exprimă capacitatea de a produce, randamentul sau eficienţa/ raportul măsurabil între o producţie dată şi ansamblul factorilor care au contribuit, sau unul dintre aceşti factori În sens larg, productivitatea poate fi definită ca „ raport între cantitatea de bogăţie produsă şi cantitatea de resurse absorbite în cursul producerii ei”. Deci, practic ea se determină ca raport între rezultatele obţinute ( producţia – output-ul unei unităţi economice ) şi eforturile depuse pentru a le obţine (factorii de producţie utilizaţi, adică input-urile ).

În ceea ce priveşte productivitatea muncii, poate fi definitǎ în primul rând ca forţa productivǎ a muncii, adicǎ capacitatea resurselor de muncǎ de a realiza într-o perioadǎ de timp un anumit volum de bunuri şi de a presta anumite servicii. Astfel, se poate spune că productivitatea muncii exprimǎ, în esenţǎ, eficienţa cu care este consumatǎ munca.

Productivitatea muncii reprezintă un indicator sintetic de bază care ilustrează eficienţa muncii: creşterea productivităţii muncii arată că un anumit volum de bunuri s-a realizat cu un consum mai mic de muncă sau că acelaşi volum de muncă socială se caracterizează într-un volum sporit de bunuri materiale.