Analiza, proiectarea și evaluarea posturilor în cadrul SC Atelierele CFR Grivița SA

Proiect

Managementul, ca stiinta, a luat fiinta destul de recent prin eforturile depuse de un mare numar de specialisti din întreaga lume, ca urmare a stringentilor  necesitati ale practicii sociale. Managementul întreprinderii este abordat din multiple puncte de vedere, care de multe ori se deosebesc substantial între ele. De exemplu, Reece si O`Grady definesc managementul ca fiind procesul de coordonare a resurselor umane, informationale, fizice si financiare în vederea realizarii scopurilor organizatiei, iar Longeructer si Pringle îl desemneaza ca fiind procesul de obtinere si combinare a resurselor umane, financiare si fizice în vederea îndeplinirii scopului primar al organizatiei. Din ambele definitii rezulta ca resursele umane ocupa un loc destul de important în practica manageriala. În ultimul secol dimensiunea umana în management a crescu constant, locul abordarilor sale initiale fiind luat pâna în prezent de cele integratoare, globaliste în care factorul uman are un rol determinant. în conditiile actuale, exercitiul managerial este de o complexitate deosebita, întrucât problemele decizionale presupun numeroase alternative a carei comparare este dificila, într-o masura apreciabila, de imprevizibilitatea comportamentului uman.

Abordarea metodologica a unui management eficient al resurselor umane consta într-o apreciere corecta a cunostintelor abilitatilor profesionale ale personalului, a productivitatii muncii acestuia si a nivelului competitivitatii firmei.

Gestiunea personalului care lucreaza în conditii concurentiale specifice economiei de piata, impune un alt mod de raportare cu privire la recrutarea, selectarea si mai ales valoarea personalului. Prioritatea data performantei posturilor careia el sa i se supuna în mod neconditionat firma sub raportul intensitatii muncii, a calitatii serviciilor, a profesionalismului, a rentabilitatii muncii, în general conduce echipa manageriala la promovarea unei alte conceptii cu privire la importanta angajatilor pentru firma. De aceea, si la noi trebuie sa se renunte la ideea de apreciere intuitiva în favoarea celei de evaluare permanenta si sistematica a personalului.

În fond, piata libera a fortei de munca promoveaza relatia de concurenta si în ceea ce priveste ocuparea unui loc de munca. Toate aceste comandament specifice unui management performant trebuie sa intre în tezaurul de principii si metode cu, care vor opera si managerii firmelor românesti. Este adevara, suntem oarecum la început si cel putin, la firmele cu capital majoritar de stat, nu s-a instaurat acel climat de exigenta si responsabilitate capabil sa permita aplicarea politicilor de evaluare permanenta a salariatilor.

Este deja evident ca supravietuirea societatii comerciale va depinde din ce în ce mai mult de calitate oamenilor ei.

Gradul de performanta al unei întreprinderi este media generala a capacitatilor multiple detinute si mai ales aplicate de salariatii proprii, incluzând aici si inovatia tehnica, dar si cea manageriala.

Daca într-o firma nu exista o evaluare riguroasa si permanenta a propriului personal, acesta dispune de putine sanse sa se mentina pe o piata din ce în ce mai aglomerata de ofertanti ai produselor si serviciilor.

În ultimele decenii, munca a suferit modificari radicale si a aparut noua generatie. Astfel, de la o munca repetitiva, care cultiva îndeplinirea unor sarcini de rutina care înconjura doar unele trasaturi de personalitate în timp ce penaliza altele, s-a ajuns la cu totul alta viziune asupra muncii : ea devenind mai putin fragmentata. fiecare angajat are de îndeplinit o gama mai extinsa de sarcini. Au fost introduse orare glisante, de adaptare rapida la schimbare în conditiile existentei unei succesiuni anterioare de transferuri de personal, de modificari ale produselor, de reorganizari.

Sunt cautati angajati care accepta responsabilitatea, care înteleg cum se interconecteaza munca lor cu a celorlalti capabili sa îndeplineasca sarcini mereu în schimbare, oamenii care cauta un sens în munca lor si nu mai asteapta sa li se spuna mereu ce sa faca.

Structura firmelor de modifica. Este epoca prabusirii ierarhiilor strict piramidale si edificarii retelelor celulare, articulate în care angajatii actioneaza în perfecta consonanta cu cei din jur constienti de potentialul si personalitatea lor. Conditiile create sunt putin oameni complecsi, individualisti, constienti si mândrii de ceea ce îi deosebeste de ceilalti.

De aceea este imposibil sa abordam o tema în domeniul resurselor umane fara a tine cont de toate aceste schimbari intervenite în relatiile interumane de munca.