Analiza Sistemelor Cadastrale la Nivel Mondial

Capitolul I

Definitia, caracteristicile, rolul, scopul, si importanta cadastrului

1.1Noţiuni generale.

Originea cuvantului cadastru nu este stabilita in mod cert, existand mai multe ipoteze privind aparitia acestuia. O prima varianta atribuie termenului origine greaca, potrivit careia ar deriva din cuvantul compus ,,katastikon" (prefixul ,,kata" inseamna de sus in jos, iar ,,stikon" are semnificatia de registe, de impunere, carte de insemnari, carte de comert).

Potrivit altor opinii, termenul cadastru ar deriva din cuvantul de origine latina ,,capitastrum", care are legatura cu ,,capitionis registrum" sau ,,capitum registrum",ceea ce ar insemna impozit pe capul familiei (,,capitatio"). Denumirea apare intr-o forma apropiata, folosita cu intelesul actual- ,,catastico" intr-un document din anul 1185 gasit la Venetia. Ulterior, a trecut si la alte state italiene sub forma ,,il cotastro", apoi in Franta sub forma „ le cadastre" si Germania ,,der (das)^Kataster".

In tara noastra apare la mceputul secolului XIX, adaptat foneticii limbii romane, sub forma actuala ,,cadastru". Din perioada interbelica, prin Legea nr. 237 1933, s-a adoptat denumirea de ,,cadastru funciar", iar prin Legea nr. 7/1996 defineste termenii ,,cadastru general' si ,,publicitate imobiliara"

cadastru - sistem informaţional de stat ce conţine înscrieri despre terenuri, despre obiectele aferente lor şi despre drepturile asupra lor, constituit din cadastrul bunurilor imobile şi cadastre.

cadastru al bunurilor imobile - cadastru general, care reprezintă un sistem unic multifuncţional de înregistrare de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, de estimare a valorii acestora;

cadastru specializat - cadastru care include date sistematizate despre bunurile imobile în funcţie de particularităţile lor naturale şi de alte caracteristici stabilite de legislaţie. Cadastre specializate sînt: cadastrul apelor, cadastrul silvic, cadastrul urbanistic etc.;

teren - parte din teritoriu avînd hotare închise a cărei suprafaţă, al cărei amplasament şi ale cărei caracteristici sînt reflectate în cadastrul bunurilor imobile;

construcţie - clădire sau construcţie legată solid de pămînt a cărei strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei ei. Poate fi obiect independent al înregistrării de stat;

plan cadastral - reprezentare grafică a teritoriului, conţinînd date despre amplasamentul, hotarele şi numerele cadastrale ale terenurilor, precum şi alte date;

plan geometric - document tehnic, întocmit în urma măsurărilor la faţa locului, în care se indică hotarele terenului şi construcţiile capitale amplasate pe acesta;

număr cadastral - număr individual, irepetabil pe teritoriul ţării, al bunului imobil. Se atribuie conform procedurii stabilite de legislaţie şi se păstrează pe toată perioada de existenţă a bunului imobil în calitate de obiect de drept unic;

număr cadastral convenţional - număr cadastral provizoriu, care este atribuit bunului imobil cînd atribuirea numărului cadastral este imposibilă şi care urmează să fie substituit printr-un număr

monitoring al bunului imobil - sistem de supraveghere asupra modificărilor ce se produc în componenţa bunului imobil, asupra transmiterii sau grevării drepturilor asupra lui;

înregistrare a drepturilor - înscrierea în registrul bunurilor imobile a bunului imobil, a dreptului de proprietate şi a altor drepturi patrimoniale asupra acestuia, precum şi a titularului.

registru al bunurilor imobile - sistem de înscrieri, efectuate conform prezentei legi, privitoare la bunurile imobile şi la drepturile patrimoniale asupra lor;

înregistrare de stat primară - efectuarea primei înscrieri în registrul bunurilor imobile privitor la bunul imobil, la drepturile patrimoniale asupra lui şi la titularul de drepturi;

document ce confirmă drepturile - contract, act administrativ sau un alt document legal care constituie temeiul naşterii, modificării sau stingerii drepturilor patrimoniale;

registrator - persoană cu funcţii de răspundere din oficiul cadastral teritorial, care este în drept să examineze documentele ce confirmă drepturile şi să decidă asupra înregistrării bunului imobil şi a drepturilor asupra lui, să opereze modificări în planul cadastral şi/sau geometric, să efectueze şi să rectifice înscrieri în registrul bunurilor imobile în modul stabilit.

Potrivit Legii nr.1543/1998, art. 3, cadastrul bunurilor imobile este:

a) cadastrul general al ţării, în care se identifică, se descriu, se estimează şi se reprezintă pe planuri cadastrale toate bunurile imobile din ţară şi se înscriu drepturile titularilor asupra lor;

b) instrument în exercitarea împuternicirilor statului privind administrarea resurselor funciare, ocrotirea intereselor publice şi private în raporturile juridice ce ţin de bunuri imobile;

c) un sistem de ocrotire a titularilor de drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile;

d) un sistem deschis de informare a participanţilor la piaţa bunurilor imobile şi a autorităţilor publice, inclusiv a organelor fiscale.

1.2 Aparitia si evolutia cadastrului.

Din cele relatate rezulta ca, inca din antichitate, masurele cadastrale si functiile cadastrului nu sunt un scop in sine, servind primelor forme de impunere fiscal, scopul de baza fiind stabilirea limitelor proprietatilor funciare. Confirmarile privind activitatea de organizare si masurarea a terenurilor se refera in mod special la zonele in care pamintul era cultivat pentru agricultura,in lunca fluviului Nil,in Mesopotamia si in Orientul Mijlociu.

In Egiptul Antic,evidenta funciara era tinuta asupra loturilor repartizate agricultorilor, deoarece obligatiile fata de faraon eru platite dupa intinderea si calitatea pamintului.

In Grecia Antica –Sparta si Atena- impartirea pamintului era neuniforma. Populatia era partita in clase conform cenzului de avere, conditie ce necesita masurarea pamintului si aprecierea capacitatii de productie, inclusiv tinerea unui registru de evidenta.In secolul XII-VII i.e.n.,grecii foloseau termenul pamint si termenul sol cu intelesuri diferite. Pamintul era considerat element al cosmusului, pe cind solul-o insusire in legatura cu prelucrare acestuia. In acest sens, Xenofon [a. 425-355 i.e.n.],in lucrarea sa ,,Akonomika’’, indica: Pentru gestionarea corecta a pamintului, beneficiarii trebuie sa cunoasca bonitatea acestuia, determinind astfel care culture vor da roade mai inalte. Un alt savant grec, pe nume Teofrast[ a. 372-287 i.e.a.], face o analiza detaliata paminturilor din punct de vedere al componentei chimice, proprietatii de absorbtie a apei, structurii, efectelor caldurii.