Analiza sistemului motivațional la SC Apă Canal 2000 SA Pitești

INTRODUCERE

Realizarea obiectivelor organizaţiei este imposibilă în absenţa participării oamenilor. Răspunsul la întrebarea "Ce îi determină pe oameni să muncească" pare relativ simplu: nevoile. Ceea ce este complicat este a descifra ce nevoie are personalul unei organizaţii, în ce ordine se cer satisfăcute, cu ce mijloace, care sunt efectele din punctul de vedere al organizaţiei şi al individului.

Fără a acorda prea multă importanţă resurselor umane din cadrul unei organizaţii, managerii şi proprietarii sunt adesea prea orbiţi de obţinerea profitului, uitând sau neştiind că acesta se poate mări, dacă motivaţia şi satisfacţia angajaţilor cresc. Costurile acestui obiectiv sunt mult mai mici decât pierderile determinate de insatisfacţia angajaţilor. Conflictele, sabotajele, comportamentele defensive sunt nu mai câteva din formele de manifestare ale insatisfacţiei personalului. Firmele de prestigiu care au învăţat din timp lecţia dintre „cum putem face din resursele umane o forţă” sunt acum în topul dezvoltării economice. Iată de ce, este foarte importantă atenţia acordată capitalului uman, înainte ca firmele concurente să descopere slăbiciunile acestuia şi să-l atragă de partea lor.

Studiind motivaţia, cunoscând că practica de a acorda salarii mici, încercând minimizarea cheltuielilor firmei este de fapt, un bumerang. Niciodată nu se ajunge la motivaţia şi performanţa dorită în acest fel. Dimpotrivă, efectele unei motivări suficiente, pecuniară sau non pecuniară, a resurselor ¬umane însoţite de o politică de marketing bine gândită, pot asigura succesul afacerilor de perspectivă.

Deci, de multe ori apare întrebarea: cum pot fi motivaţi angajaţii? Răspunsul nu este chiar aşa de simplu. Motivarea vine din interiorul fiecăruia, din cele mai lăuntrice ascunzişuri ale fiinţei umane şi este adânc înrădăcinată în dorinţele şi nevoile angajaţilor. Ceea ce poate să facă un manager de resurse umane este să creeze mediul ideal în care fiecare angajat se simte motivat şi atunci, productivitatea, eficienţa şi performanţele sale vor fi maxime.

Mulţi oameni trec prin viaţă punându-şi în umbră natura intimă, fără a-şi descoperi "adevărata chemare", rară a fi conştienţi de ceea ce îi motivează. Oamenii îşi abandonează prea repede visele în faţa realităţilor vieţii. Ei se conformează societăţii, familiei şi altor instituţii, fiecare dintre ele oferindu-le tipare de gândire, emoţionale etc. Adevărata lor identitate dispare. Ca ei să fie motivaţi este suficientă aducerea la lumină a adevăratei identităţi a fiecăruia, talentului şi dorinţelor lor ascunse.

Motivaţia reprezintă motorul fundamental al acţiunilor, variabila care orientează comportamentul şi viaţa cotidiană. Orice acţiune întreprinsă este justificată de un ansamblu de factori care energizează, activează şi susţin comportamentul. Răspunsul la o întrebare de genul "ce te-a determinat să faci acest lucru?" este greu de dat deoarece, pe moment, este greu conştientizată motivaţia alegerii unui anumit mod de a acţiona. Cunoaşterea motivaţiei constituie un domeniu vast de cercetare a psihologiei umane, ştiinţa care încearcă să elucideze şi cauzele interioare care determină o anumită conduită. Cel mai adesea, punctul de vedere psihologic leagă motivaţia personalului de trebuinţele şi nevoile umane. Deşi cercetările în domeniu sunt uneori contradictorii, este cert că nevoile active provoacă o tensiune interioară pe care individul încearcă să o depăşească. Nevoia care deţine cel mai înalt nivel de nesatisfacere va exercita şi cea mai mare presiune pentru a fi satisfăcută. Pe aceste considerente au apărut primele teorii asupra relaţiilor şi resurselor umane, teorii care au urmărit aspectele motivaţionale în cadrul organizaţiilor şi modul în care acestea determină satisfacţia în muncă.

Pentru această lucrare ştiinţifică „Analiza sistemului motivaţional”, investigaţiile au fost efectuate în cadrul „S.C. Apă Canal 2000 S.A. Piteşti”.

Sub aspectul instrumentarului metodologic utilizat în investigare am apelat la tehnici de cercetare economică, dar şi la tehnici statistico-matematice. Documentarea realizată a presupus consultarea unei bogate literaturi de specialitate, din ţară şi din străinătate. Abordarea sistemică a temei studiate a presupus identificarea tipurilor de variabile şi relaţiilor cauzale dintre acestea. Acolo unde a fost posibil analiza calitativă a fenomenelor s-a împletit cu analiza cantitativă. Un instrument important în economia lucrării îl constituie alcătuirea, aplicare şi interpretarea datelor unui chestionar aplicat salariaţilor S.C. Apă Canal 2000 S.A. Piteşti. Concluziile formulate au fost confruntate cu faptele empirice, cu datele existente, pentru ca aceste concluzii să fie validate de practică şi să fie bine fundamentate.

Motivarea personalului în firmele autohtone nu este pusă în valoare, de aceea am considerat că este nevoie de o descriere în esenţă a problemei. Principala sarcină fiind – motivaţia, nu numai un concept teoretic, un scop în sine, ea este şi trebuie să fie un preţios „instrument” folosit tot mai insistent de manageri pentru obţinerea unor performanţe superioare, înţelegând prin performanţe mai ales atingerea obiectivelor în condiţii superioare de consumuri şi costuri (mai reduse), calitate (mai înaltă) etc.

CAPITOLUL I. MOTIVAREA RESURSELOR UMANE ALE ORGANIZAŢIEI

1.1. Necesitatea motivării personalului

În managementul firmei, sensul adevărat al acţiunilor şi al comportamentului angajaţilor nu poate fi descoperit fără cunoaşterea motivelor care le-am generat. Aceasta justifică frecvenţa cu care ne întrebăm şi suntem întrebaţi aproape zilnic asupra motivelor deciziilor noastre şi ale celorlalţi.

Din punct de vedere etimologic, motivaţia provine din cuvântul latin "movere" şi înseamnă deplasare. Prin urmare, motivaţia reprezintă suma energiilor interne şi externe care iniţiază şi dirijează comportamentul spre un scop care odată atins va determina satisfacerea unei necesităţi. Referitor la aceasta definiţie se impun câteva precizări:

- Condiţiile interne care au rolul principal în motivare nu pot fi observate şi nu pot fi izolate atunci când se analizează un comportament. Motive precum foame, securitate sau recunoaştere nu se pot vedea. Ceea ce se poate observa sunt doar comportamentele rezultante ale acestor nevoi interne.

- Multe din aspectele privind motivaţia implică construirea unor modele şi utilizarea unor termeni specifici ce descriu procese neobservabile. Analizele au la bază particularităţile individului, observaţiile output-ului comportamental şi ipoteze asupra ieşirii lui.

- Rezultatul unei motivaţii este întotdeauna acţiunea. Oamenii răspund la nevoile lor interne prin activităţi ce uzează atingerea obiectivelor pe care ei le cred generate de satisfacţii.

- Comportamentul nu se poate confunda cu motivaţia. Motivaţia este un factor important în determinarea comportamentului dar nu este singurul.

Fiind rezultatul unei îndelungate dezvoltări filogenetice şi ontogenetice, motivaţia reprezintă un fenomen foarte complex care orientează conduita factorului uman într-o direcţie sau alta. Kurt Levin explică conduita factorului uman într-o situaţie dată ca urmare a faptului că atunci când un stimul acţionează asupra organismului, el antrenează un comportament de răspuns. Drept reacţie la această abordare, J. Nuttin (1963) spune: schema stimul-răspuns exc1ude ca inutilă noţiunea de motivaţie anterioară într-o situaţie prezentă. După J. Nuttin motivaţia trebuie privită sub aspectul el dinamic şi direcţional. P. Golu (1973) definea motivaţia ca "modelul subiectiv al cauzalităţii obiective, cauzalitate reprodusă psihic, acumulată în timp, transformată şi transferată prin învăţare în achiziţie internă a persoanei. "Prin motivaţie B.Zorgo (1975) înţelege: "totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite, conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte." (Pitariu, 1994)

Conceptul de motivaţie este frecvent utilizat pentru a identifica şi explica: (Rotaru, 1994)

- Diferenţele de comportament ale indivizilor. Spre exemplu, în condiţii de egalitate a salariului, performanţele individuale ale angajaţilor pot fi extrem de diferite. Aceste diferenţe se explică prin faptul că realizarea obiectivelor organizaţiei nu reprezintă o necesitate pentru toţi angajaţii. Mulţi dintre ei pot fi interesaţi de alte activităţi şi nu de munca lor (sport, muzică, politică, familie ş.a.)

- Direcţia comportamentului. Un om căruia îi este somn sau foame va dezvolta imediat un comportament prin care va obţine odihna sau hrana. În organizaţie, unii angajaţi îşi direcţionează comportamentul pentru a obţine sursele de existenţă, în timp ce alţii urmăresc performanţele deosebite şi recunoaşterea celor din jur.

Deci comportamentul uman este determinat de anumite motive, conştientizate de individ ca scopuri. Sarcina managerului - ca element catalizator al grupului - este de a identifica şi activa motivele salariaţilor, de a le dirija către o muncă performantă.

Fenomenele motivaţiei sunt:

- Trebuinţe

- Impulsuri

- Intenţii

- Valenţe

- Tendinţe