Analiza Sistemului Motivațional la SC Vel Pitar SA

Introducere

Am ales ca temă de realizare a proiectului semestrial, “Analiza sistemului motivaţional la Grupul Vel Pitar” deoarece tema prezintă interesul pentru domeniul resurselor umane, aprofundarea noţiunilor managementului resurselor umane şi dobândirea înformaţiilor privind organizarea societaţilor comerciale româneşti de producţie în domeniul alimentar.

Mi-am propus prin intermediul acestui proiect să identific oportunitaţile de motivare a personalului, oportunităţile de îmbunataţire a mediului de lucru al angajaţilor şi a nevoilor acestora din cadrul societaţii luate ca studiu de caz.

Pentru realizarea acestor obiective am ales ca metodă de analiză şi înterpretare chestionarul, deoarece se bazează pe puncte de vedere concrete, reale ale angajaţilor acestei companii.

Capitolul 1

Motivarea personalului

Teoria motivaţiei acordă importanţă preponderentă factorilor interni, adică nevoilor (dorinţe, tensiuni ori stări conflictuale) în explicarea comportamentului oamenilor. Se apreciază că factorii înterni imprimă comportamentului o esenţă care face ca răspunsul să nu mai poată fi redus la o simplă reacţie faţă de stimuli perceputi.

Astfel, pentru unul şi acelaşi stimul răspunsul se va diferenţia de la o persoana la alta, în funcţie de tipul nevoilor active (tipul de nevoi care prin presiunea provocata determina persoana sa-şi concentreze efortul în direcţia acelor obiective care asigura satisfacerea lor).

Determinarea comportamentului în funcţie de specificul nevoilor care caracterizeaza diferitele persoane deschide o perspectiva mai largă pentru a înţelege diversitatea acţiunilor care caracterizează eforturile pe care le depun pentru a-şi îndeplini atribuţiile de post.

Locul central este atribuit MOTIVELOR în explicarea comportamentului - de unde şi denumirea de TEORIE A MOTIVAŢIEI. Motivele desemnează acele tipuri de nevoi care sunt active. Nevoile active provoacă o tensiune internă care determină orientarea persoanei, a acţiunilor ei în direcţia satisfacerii acestor nevoi. De aici rezultă că o anumită stare de nesatisfacere a nevoilor constituie o condiţie sine qua non pentru ca acestea să fie active, adică pentru a se constitui drept motive în alegerea unei anumite conduite (Maslow).

Cole [1993] propune urmatoarea definiţie a motivaţiei: "moţivaţia este procesul în care oamenii aleg între moduri alternative de comportament, în scopul de a fi atinse obiectivele personale ".

O asemenea definiţie exclude operarea cu comportamentul instinctiv şi cu cel reflex şi se focalizeaza pe opţiunea individuală. Exercitarea alegerii nu este doar un proces raţional, ci şi unul afectat considerabil de emoţii şi mentalitate.

În cadrul TEORIEI MOTIVAŢIEI au fost elaborate o serie de modele care tind să explice comportamentul uman şi să ofere o bază pentru evaluarea probabilitaţii comportamentale, în funcţie de identificarea nevoilor active care sunt operante şi a particularităţilor condiţiilor de mediu.

Principalele MODELE DE COMPORTAMENT construite în baza TEORIEI MOTIVAŢIEI sunt:

1) modelul ierarhiei nevoilor (Maslow)

2) modelul bifactorial (Herzberg)

3) modelul teoria y – teoria x – teoria z

1.Modelul ierarhiei nevoilor (modelul Maslow), care a grupat în 5 categorii:

a) nevoi fiziologice

b) nevoi de securitate

c) nevoi de identificare şi înţelegere

d) nevoi de stima

e) nevoi de implinire în activitate

Nevoile fiziologice şi de securitate sunt de rang înferior, iar nevoia de stima şi de realizare în activitate sunt de rang superior.

Motivarea comportamentului este asigurată de nevoile care devin operante. Seturile de nevoi de rang superior devin operante numai dacă se asigură satisfacerea nevoilor de rang imediat inferior.

Modelul asigură înţelegerea comportamentului oamenilor din întreprindere (conducator şi executanţi) numai dacă este identificaţ gradul de satisacere a setului de nevoi. Satisfacerea nivelului rezonabil al nevoilor constituie o problemă delicate, iar rezolvarea ei va condiţiona şi eficacitatea sistemului de motivare elaborat de manageri. Această satisfacere de nevoi este de doua tipuri:

– deficitara (acoperă nevoi de rang înferior, numite deficitare);

– de antrenare (acoperă nevoi de rang superior, autoreglare cu un rol deosebit în afirmarea personalitaţii).