Analiza SWOT a Sectorului Public din România

INTRODUCERE

Reforma sectorului public urmăreşte creşterea performanţei, eficienţei şi eficacităţii acestuia prin îmbunătăţirea calitativă a serviciilor furnizate de sectorul public în vederea maximizării bunăstării individuale a cetăţenilor, prin creşterea gradului de democratizare şi participare publică la luarea deciziilor administrative şi politice, prin crearea unui cadru de delegare/distribuire a responsabilităţilor care să permită acest lucru şi care să favorizeze apariţia unui alt nivel de responsabilitate al celor care deţin şi administrează puterea în sectorul public în faţa celor care sunt beneficiarii acestui proces (cetăţenii, consumatorii, contribuabilii).

Reforma are ca scop îmbunătăţirea eficienţei serviciilor publice, deoarece acestea trebuie să facă faţă incertitudinilor şi schimbărilor rapide ce au loc în cadrul mediului intern organizaţional cât şi presiunilor mediului extern sociopolitic, economic, investiţional, juridic etc. Critica ideologică susţine că statul împiedică orice iniţiativă individuală şi nu ia în considerare cetăţenii în calitate de utilizatori ai serviciilor publice ci ca subiecţi pasivi, simpli administraţi. În consecinţă, se propune ca piaţa să substituie statul pentru a asigura distribuţia serviciilor publice într-un mod mult mai eficace. Critica gestiunii sectorului public se referă la ineficienţa marilor structuri ierarhice ale administraţiei în momentul în care încercă să se adapteze la transformările tehnologice şi economice. Structurile administrative încearcă să implementeze principii preluate din sectorul privat precum cel al eficienţei şi eficacităţii; indicatorii de performanţă; accesul la informaţiile de interes public, transparenţa decizională şi existenţa unui sistem informaţional integrat în administraţia publică.

Administraţia publică trebuie să-şi consolideze capacitatea de îmbunătăţire a rezultatelor şi să-şi schimbe viziunea dar şi modul său de lucru. Analiza critică şi procesul de învăţare ulterior obţinerii rezultatelor şi impactului la nivelul furnizării serviciilor, menit să promoveze schimbarea şi îmbunătăţirea administraţiei publice şi managementului reprezintă motorul schimbării. Reforma administraţiei publice presupune nu numai o transformare la nivel tehnic ci mai ales o modificare a culturii administrative care constă într-o schimbare la nivelul comportamentelor, atitudinilor şi relaţiilor. De asemenea, un rol important îl are cultura organizaţională care trebuie dezvoltată ca modalitate de stimulare a ideilor constructive, a lucrului în echipă.

Kotler P., Kartajaya H şi Setiawan I. susţin în cartea „Marketing 3.0 De la produs la consumator şi la spiritul uman” că „dacă înainte aria de preocupare a prestatorului era centrată pe bunuri, servicii acum este orientată către consumator şi tinde către problemele întregii omeniri, adică de la centrarea pe consumator la „umanocentrism”. În prezent se conturează o nouă eră care este orientată spre valori. Oamenii nu mai sunt simpli consumatori, ei nu mai caută doar satisfacţie funcţională şi emoţională ci şi o împlinire a spiritului uman prin bunurile şi serviciile pe care le aleg.” O dată cu apariţia erei informaţionale nucleul a devenit tehnologia informatică iar noile provocări au venit tot din partea utilizatorilor care fiind bine informaţi, conturează noi preferinţe, dorinţe, având la bază regula „clientul e rege” .

Administraţia publică, în calitate de furnizor de servicii trebuie să facă o serie de eforturi pentru a se asigura că cetăţenii cunosc drepturile şi serviciile publice de care pot beneficia dar şi pentru a răspunde cu celeritate şi eficacitate cerinţelor acestora, avându-se în vedere următoarele obiective:

• Simplificarea procedurilor de furnizare a serviciilor astfel încât acestea să fie uşor de înţeles şi utilizat,

• calitate ridicată a serviciilor publice avându-se în vedere timpul, cantitatea şi standardele tehnice;

• Noi proceduri administrative de alocare a resurselor în mod transparent şi care să fie corect gestionate;

• Informarea cetăţenilor asupra standardelor serviciilor şi a modalităţilor de despăgubire în cazul în care calitatea furnizată este diferită de cea promisă;

• Erorile produse în furnizarea serviciilor publice să fie corectate rapid, explicate celui care a beneficiat de serviciu dar şi asumate de către cei care le-au produs.

ELEMENTE DE TEORIE A SECTORULUI PUBLIC

Economiile dezvoltate de astăzi sunt pe de o parte, produsul mecanismelor pieței, și de pe altă parte prelungirea funcțiilor pe care statul, de-a lungul timpului, le-a revendicat în ceea ce privește acțiunea politică în societate. De altfel, baza funcțională a acestor economii este asigurată de, în general de principiile care guvernează manifestarea procesului de piață, iar organismele statului îndeplinesc un rol complementar, de a suplini și de a susține mecanismele pieței.

Funcționarea oricărei economii se bazează pe o anumită arhitectură instituțională, care este, în mare parte, rezultatul acțiunii guvernului în societate. Viața individului în societate este rezultatul general al unui anumit sistem de reguli la originea cărora se găsește statul, prin intermediul deciziilor politice. Este vorba atât de instituțiile politice externe (constituția, principiul separării puterilor în societate, regimul electoral, etc) care defines și structurează funcționarea sistemului politic, cât și de instituțiile economice, legale și juridice (drepturile de proprietate, legislația, codurile comerciale) care stabilesc limitele acțiunii umane în societate.

În prezent nu există economie în care sectorul public să nu se regăsească, direct sau indirect, mai mult sau mai puțin, între factorii care influențează și orientează acțiunile indivizilor în general și activitatea economică în particular.