Antreprenoriatul, instrument managerial în dezvoltarea locală

INTRODUCERE

Dezvoltarea afacerilor este indisolubil legată de antreprenori.

Iniţierea şi derularea unei afaceri presupune un risc considerabil şi un efort susţinut pentru a învinge inerţia împotriva noului. Persoana care iniţiază o afacere, îşi asumă responsabilitatea şi riscurile dezvoltării ei şi se bucură de roadele acestei munci este antreprenorul.

Antreprenorul este persoana care iniţiază şi derulează o acţiune, asumându-şi riscurile asociate inovării, în schimbul unor satisfacţii materiale sau personale.

A fi antreprenor este o experienţă unică, provocatoare, cu satisfacţii deosebite, însă uneori şi cu mari frustrări. Pentru a derula afacerea, antreprenorul trebuie să fie în acelaşi timp proprietar, manager, proiectant, cumpărător, vânzător, şofer etc.

Majoritatea antreprenorilor au mai multe atribuţii în acelaşi timp. Desigur, nimeni nu poate fi expert în toate aceste domenii, însă antreprenorul trebuie să aibă destule cunoştinţe din fiecare domeniu pentru a evalua impactul acţiunilor întreprinse asupra profitului firmei şi asupra consecinţelor acesteia asupra economiei locale.

Derularea unei afaceri este o cursă fără linie de sosire. Ea presupune continua străduinţă pentru îmbunătăţire în vederea satisfacerii nevoilor, dorinţelor şi cerinţelor în permanentă schimbare al clienţilor.

Deţinerea unei afaceri conferă antreprenorului independenţă. El este cel care ia deciziile şi face ca lucrurile să meargă în direcţia stabilită de el însuşi.

Toate activităţile desfăşurate de antreprenori contribuie în mod direc sau indirect la dezvoltarea localităţilor unde funcţiionează afacerile acestora, acest aspect am încercat sa-l evidenţiez în prezenta lucrare în ultimul capitol, unde am prezentat activitatea SC TRACON SRL.

CAPITOLUL 1

SEMNIFICAŢIA MANAGEMENTULUI ÎN AFACERILE ECONOMICE

1.1 Scurtă incursiune în lumea afacerilor

De-a lungul timpului afacerile au avut o dezvoltare mai accentuată sau mai redusă datorită unor numeroşi factori.

Originea afacerilor se pierde în negura timpului. Acestea au avut o evoluţie sinuoasă, cu perioade de glorie şi decădere. Cauza acestei evoluţii o constituie modul în care ele au fost percepute de-a lungul timpului. În continuare, prezentăm câteva repere mai importante din această evoluţie.

Antichitate. În vechiul Regat babilonian afacerile erau în floare. Cu două milenii înainte de Cristos a apărut Codul lui Hammurabi, care prevedea principiile de comportament şi conduită ale comercianţilor şi vânzătorilor ambulanţi. În Grecia antică, afacerile şi îndeosebi comerţul s-au dezvoltat, totuşi, filozofii greci priveau comerţul cu dispreţ. În Roma antică deşi comerţul a fost tolerat, nu era văzut nimic nobil în această activitate.

Evul mediu. Această perioadă este una de stagnare. Sistemul feudal şi biserica catolică au inhibat dezvoltarea economică. Doar în ultima parte Evului mediu s-a înregistrat o modificare importantă, în special în oraşele-republică italiene. Comerţul fiind considerat o activitate degradantă, clerul, nobilii, militarii nu puteau face acte de comerţ. În schimb, negustorii nu aveau bani pentru a-şi desfăşura normal activitatea lor.

Capitalismul etic. Dezvoltarea urbanismului şi comerţul de peste mări au schimbat atitudinea faţă de afaceri în general şi faţă de comerţ în special. Un rol important în schimbarea opticii despre afaceri a avut şi religia.

Există două explicaţii interesante cu privire la modificările în valorile religiei şi a atitudinii acesteia faţă de afaceri

Werner Sombart arată că iudaismul a fost cel care a avut un rol esenţial în schimbarea acestei optici. Deoarece evreii nu puteau deţine pământ în Europa şi le era interzis să desfăşoare activităţi în anumite domenii, ei au fost impinşi spre domeniul afacerilor. La acestea, se adaugă şi valorile iudaice: sobrietatea, economia şi autocontrolul.

Max Weber arată în lucrarea Etica protestantă şi spiritul capitalist că protestantismul a avut un rol fundamental în schimbarea atitudinii faţă de afaceri şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Martin Luther, întemeietorul protestantismului german, a pus accent pe rolul acţiunilor individuale, interpretarea Bibliei şi importanţa muncii.