Antreprenoriatul și principalele trăsături ale antreprenorilor - studiu comparativ România-UE-SUA

1.Elemente introductive privind antreprenoriatul

Joseph Schumpeter (1934) ,un geniu al economiei secolului XX, spunea:” În antrprenoriat există o înţelegere pe care o facem în legătură cu un anumit tip de comportament care include:1)iniţiative 2)organizarea şi reorganizarea mecanismelor socio-economice 3)acceptarea riscului şi a eşecului”. Antreprenoriatul ca subiect de discuţie şi analiza a fost introdus de economişti în secolul XVIII şi a continuat să atragă interesul economiştilor în secolul XIX.

Numeroase studii ce au fost conduse au determinat faptul că anumite calităţi personale sunt necesare pentru a fi un antreprenor de success. Anreprenorii sunt caracterizaţi ca interacţiune între urmatoărele calităţi:control interior ,capacitate de planificare,asumarea riscurilor, inovaţie, folosirea feedback-ului, luarea deciziilor, independenţa. Noi caracteristici sunt adăugate încontinuu acestei liste.

Fiind un concept multidisciplinar, studierea antreprenoriatului contemporan necesită cunoaşterea diversităţii teoriilor referitoare la acesta. Dreptul roman cunoştea noţiunea de „antreprenor”, desemnând o activitate, îndeosebi comercială. Antreprenor era considerat arendaşul, precum şi persoana care gestiona construcţia proprie. Ca termen ştiinţific, ca subiect de discuţie şi analiză, noţiunea de „antreprenor” datează încă din sec. al XVIII-lea, când economistul francez Richard Cantillon a asociat asumarea de riscuri în economie cu antreprenoriatul, formulând primele teorii cu privire la antreprenoriat. În Anglia, în aceeaşi perioadă, Revoluţia Industrială era în plină desfăşurare, iar antreprenorii jucau un rol important în transformarea resurselor. Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfăşurată pe propriul risc şi orientată spre obţinerea profitului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele înregistrate în această calitate, în modul stabilit de lege. Activitate de antreprenoriat pot desfăşura atât persoanele juridice, cât şi cetăţenii(persoanele fizice).

Tabloul economiei contemporane prezintă o mare diversitate de întreprinderi şi structuri ale acestora, cu dimensiuni, roluri şi caracteristici mult diversificate. Este deosebit de importantă cunoaşterea diferitelor tipuri de întreprinderi, ale căror particularităţi reclamă abordări diferenţiate din anumite puncte de vedere.

Necesitatea clasificării întreprinderilor este determinată de mai mulţi factori:

- pe această bază se pot efectua analize complexe şi aprofundate privind dezechilibrele şi disfuncţionalităţile existente la un anumit moment în economie;

- aceasta permite identificarea caracteristicilor şi modalităţilor de exercitare a conducerii în întreprindere.Există mai multe criterii de clasificare a întreprinderilor:

1. În funcţie de forma de proprietate:

-întreprinderi de stat;

- întreprinderi private;

- întreprinderi cu proprietate mixtă.

2. După natura activităţii se evidenţiază:

- întreprinderi agricole;

- întreprinderi industriale;

- întreprinderi de servicii (bănci, asigurări, transport);

- întreprinderi de distribuţie al căror rol este de a pune la dispoziţia clienţilor diferite bunuri de consum.

3. În funcţie de obiectul muncii, întreprinderile se împart în extractive şi

prelucrătoare.

Cele extractive se ocupă cu extracţia obiectelor muncii din natură (carbonifere, petrolifere etc.), iar cele prelucrătoare cu transformarea materiilor prime în produse finite. Primele se caracterizează printr-o dependenţă pronunţată de factorul natură. 4. În raport cu destinaţia economică şi caracterul producţiei finite se disting:

- întreprinderi producătoare de mijloace de producţie (grupa A);

- întreprinderi producătoare de bunuri de consum (grupa B).

5. În funcţie de continuitatea procesului tehnologic există:

- întreprinderi cu procese tehnologice continue;

- întreprinderi cu procese tehnologice discontinue.

6. După timpul de lucru în cadrul anului calendaristic deosebim:

- întreprinderi ce funcţionează anul împrejur;

- întreprinderi sezoniere.

7. În raport cu nivelul de specializare se poate vorbi de:

- întreprinderi specializate;

- întreprinderi universale;

- întreprinderi mixte.

8. În funcţie de metoda de organizare a producţiei putem evidenţia:

- întreprinderi cu producţia organizată în flux;

- întreprinderi cu producţia organizată pe obiecte;

- întreprinderi cu producţia organizată în unicate.

9. În funcţie de forma organizatorico-juridică a întreprinderii deosebim:

-societate în nume colectiv;

-societate în comandită;

-societate pe acţiuni;

-societate cu răspundere limitată;

De-a lungul globului, antreprenorii modelează mediul de afaceri, iar propriile firme joacă un rol decisiv în asigurarea vitalităţii economiei globale. Interesul pentru antreprenoriat nu a fost niciodată atât de mare. Viitorul activităţii antreprenoriale se prezintă a fi promiţător. Multe din marile firme adoptă decizii de restrângere a activităţii economice şi de reducere a personalului. O mare parte din angajaţii disponibilizaţi sunt pregătiţi şi au experienţa necesară pentru a deveni antreprenori. Cu 25 de ani în urmă competiţia acerbă a favorizat firmele mari. În prezent, în condiţiile în care ritmul schimbării este din ce în ce mai alert, firmele mici şi mijlocii au un avantaj din ce în ce mai mare. Howard Stevenson, profesor la Harvard Business School a afirmat: "De ce este atât de simplu pentru firmele mici să concureze împotriva firmelor mari? Pentru că în timp ce giganţii studiază consecinţele, antreprenorii schimbă lumea."

În SUA 20% din firmele noi eşuează în primul an de activitate, iar alte 20% în al doilea an (Barringer, B., Ireland, D., 2006, p. 5). Aceste date indică faptul că deşi multe persoane sunt motivate să înceapă o afacere nouă, numai motivaţia nu este suficientă, pe lângă ea fiind necesare informaţii corespunzătoare, o idee de afacere bună şi o aplicare eficientă a ideii pentru a avea succes.

Procesul antreprenorial se desfăşoară în următoarele etape:

a). Decizia de a deveni antreprenor constituie o decizie adoptată de persoane aflate în diferite ipostaze:

- persoana şi-a pierdut locul de muncă şi s-a hotărât că este momentul potrivit pentru a-şi începe propria afacere;

- persoana a moştenit o sumă de bani, astfel că dispune de resursele financiare necesare pentru a începe o afacere;

- modul de viaţă al persoanei s-a schimbat, în sensul că se găseşte în ipostaza de a putea începe o afacere (aceasta fiind situaţia mamelor care după o întrerupere pentru creşterea copiilor pot să se ocupe de o afacere întrucât copiii merg la şcoală).