Aspecte ale Culturii Organizaționale în Cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Identificarea Tipului de Cultură Existentă

Capitolul 1 - Cultura organizaţionala

Teoriile organizaţionale şi manageriale au debutat în mare parte o dată cu descoperirea importanţei oamenilor şi a climatului socio-uman pentru perfecţionarea eficientă a companiilor. Analize şi cercetări multiple au fost consacrate acestora, configurând treptat dinamica factorului uman al organizării. Pe de o parte, maşinile şi tehnologia, fluxurile productive şi piaţa de desfacere, productivitatea şi competitivitatea produselor reprezintă, fiecare în parte şi în relaţii unele cu altele, un univers distinct al corporaţiilor. Managementul şi organizarea trebuie să se concentreze asupra lor pentru a atinge nivelurile planificate ale eficienţei. Există un univers la fel de distinct şi de semnificativ ca şi primul, reprezentat de oameni individuali şi de relaţiile dintre ei, de cunoaşterea pe care oamenii o stochează, o produc şi o aplică, de miturile pe care le generează şi le acţionează sau de valorile la care aderă şi pe care le propun ca referinţă în relaţiile cu lumea din jur. Managementul şi organizarea corporaţiilor trebuie să se concentreze şi asupra acestora în temeiul aceloraşi criterii de eficienţă.

1.1. Conceptul de cultură organizatorică

Cultura se constituie ca un “ingredient” important al performanţei efective a oricărei organizaţii indiferent de tipul şi dimensiunea acesteia. Culturile organizaţionale servesc în cunoaşterea şi înţelegerea diferenţelor dintre organizaţii şi manageri, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional; ajută în a explica de ce, diferite grupuri de oameni percep lucrurile într-un mod propriu şi realizează lucruri diferit faţă de alte grupuri; ele pot reduce complexitatea şi incertitudinea; oferă consistenţă valorilor companiei şi fac posibil procesul decisional, cel de coordonare şi cel de control.

O contribuţie fundamentală în studiul şi analiza culturii organizaţionale ca domeniu de mare importanţă în ştiinţa managementului a adus-o Geert Hofstede prin lucrarea sa fundamentală Culture and Organizations – Software of the mind.

Gareth Morgan (1986), în celebra sa lucrare Imagini ale organizaţiilor (Images of Organizations), consideră că putem înţelege mai bine organizaţiile dacă folosim metafore pentru caracterizarea lor. El a găsit opt metafore prin care a caracterizat diverse tipuri de organizaţii.

Iată cele opt ipoteze în care Morgan descrie organizaţiile:

- Maşini;

- Organism vii;

- Creiere;

- Cultură;

- Sisteme politice;

- Închisori ale psihicului;

- Fluxuri şi procese de transformare;

- Instrumente.

Hofstede abordează modurile (modelele) de gândire, simţire sau acţiune ca programe mentale sau software-ul minţii, subliniind că un termen obişnuit pentru un asemenea software mental este cultura, analizându-l din două puncte de vedere:

- Cultură primară (cultura în sens restrâns) însemnând în general civilizaţie sau rafinament al minţii şi în particular rezultatele acestui rafinament (educaţia, arta, literatura);

- Cultura secundară care include nu numai activităţile care rafinează mintea ci şi elementele curente din viaţă, precum salutul, mâncatul, ascunderea sau nu a sentimentelor, menţinerea unei anumite distanţe fizice faţă de alţii, dragostea etc.

Orice organizaţie presupune existenţa cel puţin a unui grup. În consecinţă, cultura organizaţională trebuie privită ca fenomen colectiv în sensul culturii secundare. În aceste condiţii, considerăm că definiţia dată de Hofstede evidenţiază cel mai bine ceea ce reprezintă cultura organizaţională şi ceea ce o deosebeşte de alte sensuri ale noţiunii de cultură. Hofstede defineşte cultura secundară ca: programarea colectivă a gândirii care distinge membrii unui grup (sau categorie de oameni) de un altul.