Aspecte ale Managementului Resurselor Umane în Cadrul SC Ambient SRL

CAPITOLUL 1

GENERALITĂŢI PRIVIND MANAGEMETUL RESURSELOR UMANE

1.1 Resursa umană, principala resursă a organizaţiei

Ocupând un loc bine delimitat în cadrul managementului general, managementul resurselor umane este definit ca un complex de măsuri concepute interdisciplinar cu privire la recrutarea personalului, selecţia, încadrarea, utilizarea sa prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi morală a acestuia până în momentul încetării contractului de muncă.

Resursele umane sunt privite de către organizaţie ca una dintre cele mai importante investiţii ale sale, al cărei rezultate devin tot mai evidente în timp, capitalul uman devenind astfel, o resursă strategică, resursă care trebuie îndrumată, administrată şi condusă. După cum este cunoscut, organizaţiile cheltuiesc sume importante cu angajaţii lor, iar datorită costurilor antrenate, nu numai remunerarea personalului, ci şi angajarea, menţinerea şi dezvoltarea personalului reprezintă unele din cele mai evidente investiţii în resursele umane.

Oamenii sunt resursele active ale organizaţiei deoarece potenţialul, experienţa şi pasiunea, iniţiativele şi dezvoltarea lor contribuie activ la creşterea eficienţei şi eficacităţii organizaţionale. Fără prezenţa efectivă a omului este pur şi simplu imposibil ca o organizaţie să-şi atingă obiectivele. Omul este concomitent subiect, obiect şi scop al diferitelor activităţi, fiind totodată creator şi consumator de resurse.

Resursele umane sunt, de asemenea singurele resurse inepuizabile de creativitate, de soluţii şi idei noi, originale şi valoroase. Oamenii deţin potenţialul uman necesar pentru a crea bunuri materiale şi spirituale de valoare superioară care să satisfacă cerinţe noi sau să răspundă mai bine unor cerinţe mai vechi. Oamenii proiectează şi realizează bunuri şi servicii, controlează calitatea, alocă resursele, iau decizii şi stabilesc sau elaborează obiective şi strategii. Prin urmare succesul organizaţiilor, gradul de competitivitate, progresul acestora depind tot mai mult de calitatea resurselor umane, oamenii constituind „bunul cel mai de preţ al unei organizaţii” [6].

Resursele umane constituie un potenţial uman deosebit, care trebuie înţeles, motivat sau antrenat în vederea implicării cât mai depline sau mai profunde a angajaţilor la realizarea obiectivelor organizaţionale. Oamenii dispun de o relativă inerţie la schimbare compensată însă de o mare adaptabilitate la situaţii diverse.

În acest sens practica managerială în domeniu dovedeşte că schimbările organizaţionale sunt pline de dificultăţi şi capcane, implică risc prin doza de neprevăzut, iar adesea chiar comportamentul celor care se străduiesc să accepte sau să facă schimbări generează rezistenţă la schimbare. Resursele umane sunt puternic marcate de factorul timp, necesar schimbării mentalităţilor, obiceiurilor, comportamentelor etc.

Din perspectiva temporală, rolul resurselor umane şi managementului acestuia creşte continuu datorită gradului ridicat de implicare şi valorificare a capacităţii oamenilor, preocupaţi tot mai mult de îmbunătăţirea calităţii vieţii, în general, şi a vieţii profesionale în special, calitate în care să se reflecte cât mai bine aspiraţiile sau aşteptările lor.

Eficacitatea utilizării tuturor celorlalte resurse aflate la dispoziţia unei organizaţii depinde într-o măsură din ce în ce mai mare de eficacitatea folosirii resurselor umane. Din acest punct de vedere resursele umane sunt nu numai deosebit de valoroase sau preţioase, dar şi deosebit de scumpe sau din ce în ce mai costisitoare, ceea ce impune tratarea lor corespunzătoare şi utilizarea cât mai eficientă a acestora.

Organizaţiile sunt implicate în viaţa noastră zilnică şi reprezintă o parte din existenţa noastră cotidiană, locul în care consumăm cea mai mare parte din timpul nostru. Mulţi oameni tind, totodată, să considere organizaţia ca fiind a lor, iar resursele acesteia ca propriile lor succese, în timp ce eşecurile organizaţiei sunt resimţite ca eşecuri personale.

Managementul resurselor umane sau gestiunea resurselor umane reprezintă deci un management aplicat în domeniul personalului, al colectivului de angajaţi din întreprindere. El are menirea de a asigura, a forma, a dezvolta, a promova şi a motiva personalul, facilitând participarea sa totală la realizarea obiectivelor întreprinderii.

1.2. Funcţiunea de personal în cadrul întreprinderii

Această funcţiune a devenit astăzi una dintre componentele majore ale gestiunii firmei, iar conţinutul său este in continuă dezvoltare, având menirea de a folosi optim cea mai preţioasă resursă, omul. Problemele de conducere, de comunicare şi de informare ocupă un loc tot mai important în cadrul noilor compartimente de resurse umane. Sarcinile de administrare a personalului şi de aplicare a prevederilor dreptului muncii specifice funcţiunii, s-au amplificat şi îmbogăţit, urmărind previzionarea şi asigurarea cu cadre, administrarea personalului, gestiunea acestuia, politica de integrare şi motivare, gestiunea carierelor profesionale, comunicaţii şi negocieri, dezvoltare socială, etc.

Este cunoscut faptul că o perioadă de timp, întreprinderea a urmărit prioritar obţinerea de profit, iar problemele relaţiilor umane erau considerate ca accesorii, ele fiind încredinţate unui şef de personal care se ocupă de aspectele administrative, juridice şi disciplinare ale oamenilor. În mod treptat, domeniile de activitate şi tipul preocupărilor compartimentelor de personal s-au extins astfel că importanţa funcţiunii de personal a crescut, determinând modificări in structura acesteia.

Funcţiunea de personal dintr-o organizaţie poate fi definită ca ansamblul de activităţi care contribuie la îndeplinirea obiectivelor firmei prin asigurarea, menţinerea şi folosirea raţională şi eficientă a resurselor umane de care dispune.

Funcţiunea de personal are o dublă finalitate:

- realizează integrarea obiectivelor sociale în obiectivele generale ale întreprinderii;

- coordonează activităţile de gestiune propriu-zisă a resurselor umane, în literatura de specialitate fiind prezentate următoarele domenii:

- administrarea personalului;

- gestiunea personalului;

- calculul costurilor cu personalul;

- formarea profesională;