Auditul - Descrierea Principiilor Manageriale

Capitolul I - Auditul

1.1. Definirea conceptului de audit

Prin audit, în general, se înțelege examinarea profesională a unei infor-mații în vederea exprimării unei opinii responsabile si independente prin ra-poartarea la un criteriu (standard, normă) de calitate.

Audit-urile se numesc în general verificările tuturor proceselor (economice, teh-nologice, de protejare a mediului înconjurător etc.) într-o întreprindere produ-cătoare (si nu numai). Cu ajutorul audit-urilor se poate analiza eficienţa unei inteprinderi.

Auditurile se folosesc pentru certificarea ISO a unei întreprinderi. Auditurile joacă un rol important pentru formarea, certificarea si păstrarea sis-temelor manageriale într-o întreprindere.

Auditul reprezintă procesul desfăşurat de persoane fizice sau juridice legal abi-litate, numite auditori, prin care se analizează şi evaluează, în mod profesio-nal, informaţii legate de o anumită entitate, utilizând tehnici şi procedee spe-cifice, în scopul obţinerii de dovezi, numite probe de audit, pe baza cărora auditorii emit într-un document, numit raport de audit şi o opinie responsabi-lă şi independentă, prin apelarea la criterii de evaluare care rezultă din regle-mentarile legale sau din bună practică recunoscută unanim în domeniul în ca-re îşi desfăşoară activitatea entitatea auditată.

Definiţia de mai sus impune câteva precizări, şi anume:

-procesul de audit, numit şi misiune de audit, se derulează pe baza unor stan-darde naţionale sau internaţionale;

- auditorii sunt persoane care dobândesc această calitate în condiţiile strict re-glementate de legislaţia în vigoare;

- entitatea auditată poate fi: o unitate patrimonială (societate comercială, regie autonomă etc.), guvernul în ansamblu, ministere sau după caz departamente ministeriale, programe, acţiuni, tranzacţii, operaţiuni;

- analiza informaţiilor în misiunea de audit se face pe baza unor procedee şi tehnici unanim recunoscute în domeniu, care furnizează auditorului probe de audit, pe baza cărora el îşi fundamentează opinia;

- evaluarea şi interpretarea rezultatelor obţinute se efectuează în condiţiile ex-istenţei şi luării în consideraţie a unor criterii de evaluare care au la baza refe-rinţe contabile identificate (norme contabile naţionale sau internaţionale sau referinţe contabile recunoscute unanim în domeniu sau principiile sănătoase de management, respectiv bună practica managerială recunoscută de specia-listii în domeniu.

1.2. Tipuri fundamentale de audit

Pe baza momentului în care se efectuează auditul se face distincţie între auditul preventiv şi auditul ulterior.

Auditul preventiv se defineşte ca o examinare a operaţiunilor administrative sau financiare anterior desfăşurării lor efective, având avantajul de a putea preveni prejudiciul înainte ca acesta să apară. Totuşi, el are dezavantajul de a genera un volum de muncă excesiv, precum şi faptul că responsabilitatea sta-bilita pe baza dreptului public nu este clar definită.

Auditul ulterior se defineşte ca o examinare a operaţiunilor administra-tive sau financiare după desfăşurarea lor. El poate duce la recuperarea pagu-belor şi poate preveni repetarea erorilor prin stabilirea responsabilităţilor celor vinovaţi.

Auditul preventiv şi auditul ulterior reprezintă apanajul exclusiv al unor instituţii supreme de audit şi sunt reglementate în mod expres prin legile pro-prii de organizare şi funcţionare.

Din punct de vedere al obiectivului şi ariei de aplicabilitate a auditului există:

- auditul conformităţii;

- auditul de atestare financiară;

- auditul performanţei.