Baze de Date Distribuite și Internet pentru Management în Transporturile Comerciale

CAPITOLUL I. IMPACTUL INFORMATICII ASUPRA SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ALE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1. MANAGEMENTUL CA ŞTIINŢĂ

Managementul, ca ştiinţă, s-a cristalizat relativ recent, prin eforturile depuse de un număr mare de specialişti, ca răspuns la stringentele necesităţi ale practicii sociale.

Cuvântul management, se presupune, că vine din limba latină, “manus” care semnifică manevrare, pilotare. Francezii foloseau urmatoarele cuvinte: “manege”, reprezintă locul unde erau dresaţi caii, “manier “, cu înţeles de manipulare, modelare şi “menager” însemnand folosirea de oameni în vederea realizării unui scop propus. În limba engleză s-a format verbul “to manage” care înseamnă a conduce, a se descurca, a administra. Astfel derivă de aici cuvintele management şi manager.

Noţiunea de management are urmatoarele înţelesuri : de proces, de ştiinţă, totalitatea organelor de conducere colectivă şi a persoanelor care conduc organizaţia. De exemplu, Reece şi O’Grady [6,] pag. 37 definesc managementul ca fiind “procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei”. În publicaţia Larousse, managementul este definit ca fiind “ ştiinţa tehnicilor de conducere a întreprinderii”. Managementul reprezintă procesul de coordonare a resurselor unei organizaţii, a activităţiilor de previziune care includ: - planificarea, organizarea, adaptarea deciziilor, antrenarea personalului şi controlul realizării obiectivelor stabilite.

Managementul are în vedere studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii principilor şi legităţilor care le guvernează, conceperea de sisteme, metode , tehnici şi modalităţi de conducere să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţii.

Pentru desfăşurarea procesului sunt necesare următoarele categorii de resurse:

a) - Resursele umane; sunt cele mai importante, unele firme acordă o mare importanţă angajaţiilor prin folosirea unei game variate de stimulente cum ar fi : salarii mai mari, prime, vacanţe plătite de firmă sau diferite programe care sunt spre interesul angajaţilor.

b) - Resursele materiale; sunt tangibile, fizice, adică cele pe care o firmă sau societate comercială le foloseşte, precum sunt materiale, materii prime, maşini, utilaje, etc.

c) - Resursele financiare, reprezintă banii pe care societatea comercială sau organizaţia îi foloseşte pentru efectuarea tranzacţiilor ( fonduri de salarizare, credite, vânzări, etc.)

d) - Resurse informaţionale, se referă atât la mediul intern cât şi la cel extern : la piaţa de consumatori şi furnizori, mediul cultural, economie, politică şi tehnologie.

Procesele de management reprezintă ansamblul proceselor de muncă care se desfăşoară în orice sistem uman sau firmă. Aceste procese de management sunt împărţite în două : procese de execuţie şi procese de management.

• Procesele de execuţie reprezintă forţa de muncă care acţionează asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă.

• Procesele de management, faţă de procesele de execuţe aceste reprezintă doar o parte din forţa de muncă care acţionează asupra celeilalte. Aceste procese au în vedere realizarea unei eficienţe cât mai ridicate, având un caracter multilateral. Procesele de management cuprind în structura lor anumite fincţii sau atribute ale conducerii, acestea sunt : - previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi funcţia de control-evaluare.

Cel de al II lea, element important al managementului sunt relaţiile managementului, acestea sunt definite ca fiind raporturi care se stabilesc între componenţii unei organizaţii şi componenţii altor sisteme, în procesele de previzionare, de organizare, de coordonare, de antrenare şi de control-evaluare.

Aceste relaţii de management au la baza trei tipuri de determinări 

a) _ Determinare social-economică, asigură caracteristicile economico-sociale esentiale firmelor bazate pe acelaşi tip de proprietate.

b) – Determinarea tehnico-materială, are în vedere caracteristicile obiectului muncii şi a mijloacelor de muncă, care constituie suportul tehnico-material al încadrarii firmelor în ramuri şi subramuri.

c) – Determinarea umană, explică diferenţele care au loc în planul relaţiilor de management realizate între firme de acelaşi tip, din punct de vedere al proprietăţii, profilului, resurselor financiare şi resurselor tehnico-materiale.

1.2 FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI

Esenţa definirii managementului o reprezintă funcţiile sau atributele managementului.

Există 4 tipuri de funcţii care stau la baza procesului de management şi anume  - previziune, organizare, coordonare, antrenare, evaluare-control.

1.Previziunea este cea mai importantă funcţie a managementului , este ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se detrmină principalele obiective ale firmei, precum resursele şi principalele mijloace necesare pentru realizare. Rezultatele previziunii se împart în funcţie de orizont, de gradul de detaliere şi obigativitate, în trei categorii principale  prognoze, planuri şi programe. Prognozele, acestea acoperă un orizont minim de 10 ani, fie că sunt normative sau exploratorii .

Prin prognoze se identifică tendinţe existente, se anticipează fenomenele şi procesele care au loc în viitor, se asigură un echilibru dinamic între obiectivele pe termen lung şi resursele implicate. Planurile sunt diferenţiate în funcţie de nivelul ierarhic, obiectivele ce trebuiesc realizate, precum mijloacele şi termenele de realizare. Detalierea este invers proporţională cu orizontul de timp pentru care se întocmesc. Programele separă obiectivele planurilor în timp şi spaţiu. Acestea cuprind previzionări referitoare la activităţiile de fabricaţie, de aprovizionare cu materii prime şi materiale.

2.Organizarea, cuvântul provine din limba greacă, de la termenul “organon” care înseamnă armonie, proporţionalitate. Funcţia de organizare are drept scop stabilirea activităţilor principale, realizarea obiectivelor, gruparea pe amunite criterii şi repartizarea resurselor pe activităţi. Această funcţie raspunde la următoarele întrebări cine şi cum contribuie la realizarea obiectivelor ? Răspunsul la această întebare îl constituie combinarea resurselor materiale, umane, financiare, informaţionale etc.