Cadrul Conceptual al Managementului Schimbării

În zilele noastre, organizaţiile se confruntă din ce în ce mai mult cu schimbări tot mai profunde, uneori radicale şi accelerate în mediul de afaceri. Climatul economic, inovarea tehnologiei şi importanţa calităţii sunt factori importanţi pe care organizaţia trebuie să-i ia în considerare pentru a continua să supravieţuiască. Iar regula jocului din mediul economic actual este una singură: schimbarea.

Burke Hedges, speaker cunoscut, spunea: „Schimbaţi-vă sau veţi fi schimbat! De vreme ce schimbarea nu este o opţiune, e preferabil să profităm de ea şi să o acceptăm pe deplin, în loc să aşteptam ca ea să profite de noi. ”

Schimbarea face parte din viaţa noastră şi este mai constantă decât orice altceva: orice produs, serviciu, om sau companie trece prin schimbări şi paradoxal, depunem foarte multă energie tocmai pentru ca nimic să nu se schimbe.

Celebrul businessman, Henry Ford a trăit o astfel de experienţă: Ford Model T este cunoscut în istoria automobilelor ca fiind un revoluţionar succes al anului 1908 ce l-a transformat pe Henry Ford într-un lider de piaţă aparent invincibil. Faima automobilului l-a determinat pe Henry Ford să insiste pe acest model şi mulţi ani mai târziu, deşi vânzările scăzuseră drastic. Ignorând semnele, Ford a ajuns în situaţia de a înceta producţia altor modele în detrimentul Modelului T, decizie care l-a costat 250 de milioane de dolari. Această greşeală a afectat şi poziţia lui pe piaţă, făcând loc pentru General Motors care devenise astfel lider.

Care este deci sursa greşelii lui Ford?

Mulţi analişti au spus că totul se leagă de interpretarea lui greşită asupra cifrelor vânzărilor sau pur şi simplu de o viziune eronată asupra modelului. De fapt sursa greşelii sale a fost aceea că a negat schimbarea. El a refuzat să înţeleagă că modelul a fost bun doar pentru o anumită perioadă de timp, că gusturile clienţilor s-au schimbat pe parcurs şi, ca atare, trebuia să se concentreze pe un model nou.

În 1970 Alvin Toffler, în lucrarea sa ,,Şocul viitorului”, afirma următoarele: “Trăim într-un timp al schimbării rapide şi accelerate, atât pentru indivizi şi pentru sistemul de relaţii, cât şi pentru comunităţi şi culturi. Majoritatea dintre noi avem un vag sentiment că, în ziua de azi lucrurile se schimbă mai repede. Doctorii şi directorii se plâng deopotrivă că nu pot ţine pasul cu ultimele evoluţii din domeniile lor. Cu greu mai există astăzi o întâlnire sau conferinţă fără o expunere aproape rituală referitoare la schimbare. Sunt mulţi cei stăpâniţi de un sentiment neplăcut - o bănuială că schimbarea a scăpat de sub control”.

Ritmul în care au loc schimbările este tot mai rapid şi este adevărat că nu toţi oamenii şi nici toate organizaţiile nu percep în termeni reali continua accelerare a schimbărilor. Pentru mulţi oameni schimbarea tot mai accelerată este privită ca o mare primejdie. Acelaşi Alvin Toffler afirma: ,,lucrul cel mai neliniştitor este că marea majoritate a oamenilor, inclusiv oamenii culţi şi rafinaţi, socotesc ideea schimbării atât de ameninţătoare încât încearcă să-i nege existenţa.”

Ne-am propus să studiem în această lucrare importanţa managementului schimbării în organizaţii, forţele interne şi externe ale schimbării organizaţionale, precum şi variabilele implicate în schimbarea organizaţională. Prezenţa schimbării într-o organizaţie nu este privită ca un proces negativ, ci reprezintă un element de continuitate, un mijloc de evoluţie inevitabil şi pozitiv care conduce la adaptarea organizaţiei la realitatea prezentă şi viitoare asigurându-i succesul activităţii.

1. Schimbarea - principala caracteristică a lumii contemporane

Vom începe printr-un citat care exprimă printr-o metaforă necesitatea schimbării şi inovării în contextul actual: „aruncaţi pe o mare nesfârşită fără hărţi şi cu toate balizele scufundate, abia vizibile sub oglinda apei, avem doar două opţiuni: putem descoperi priveliştile răpitoare ce ni se arată în cale sau putem tremura de frică să nu ne scufundăm. ( ) Alegerea uneia dintre cele două depinde în mare măsură de trăinicia vasului si de calităţile de navigatori ale marinarilor. Cu cât mai solidă este barca, cu atât mai inofensive devin valurile şi furtunile. Dar nu toate corăbiile rezistă pe mare. Ceea ce pentru un iaht luxos este o croazieră plăcută, pentru o şalupă amărâtă poate fi o capcană primejdioasă. În ultimă instanţă, diferenţa dintre cele două este similară cu cea dintre viaţă şi moarte.”