Caiet de practică - SC Danubiana Roman SA

Zaharoasele, reprezintă produse ce au intrat în consumul omului din cele mai vechi timpuri.

În cadrul producţiei de bunuri de consum din ţara noastră industria alimentară ocupă un loc însemnat, iar în cadrul acesteia, subramura de zaharoase reprezintă un domeniu vast de activităţi, cu implicaţii deosebite in satisfacerea cerinţelor de hrană ale populaţiei.

Importanţa produselor zaharoase în hrana populaţiei e un factor ce determină ca industria de zaharoase din România să se dezvolte într-un ritm alert. De altfel, e cunoscut că în România consumul zahar pe locuitor se menţine încă ridicat în comparaţie cu alte ţări europene dezvoltate.

Unităţile noi sunt mai bine dotate cu utilaje şi instalaţii tehnologice şi aplică metode mai avansate pentru controlul calităţii materiei prime, a produselor finite, pentru urmărirea şi optimizarea procesului de producţie. Totodată au crescut condiţiile igienico-sanitare în cadrul întregului proces de realizare a produselor zaharoase (producţie - depozitare -desfacere).

În momentul de faţă, industria de zaharoase se dezvoltă continuu, gama sortimentală pentru satisfacerea cerinţelor consumatorilor cu produse cât mai variate, gustoase şi cu valoare nutritiva ridicată.

Sub denumirea de produse zaharoase, unităţile de producţie realizează o gamă largă de produse care cuprinde: fabricarea zaharului, fabricarea de cacao, fabricarea ciocolatei, la fabricarea cărora se folosesc o serie de materii prime.

Gama de produse zaharoase e variata şi continuă să se îmbogăţească cu noi sortimente în scopul satisfacerii nevoilor mereu crescânde ale consumatorilor.

Industria de produse zaharoase în competiţia calităţii

Problema calităţii produselor zaharoase se impune din ce în ce mai mult ca o problemă de maximă importanţă.

Competitivitatea bazată pe calitate - diversitate - preţ, capătă noi valenţe în contextul integrării noastre în Uniunea Europeană, a reducerii barierelor vamale. Dincolo de preocupările fiecărui stat pentru susţinerea, inclusiv prin subvenţionare, a producţiei naţionale, cea mai sigură protecţie rămâne aceea care poartă în sine atributele competitivităţii.

Ceea ce trebuie să-şi propună întreprinderile româneşti este o adaptare a standardelor occidentale la relaţiile noastre. Deşi există obstacole majore, - blocajul financiar în lanţ, lipsa resurselor investiţionale, dobânzi mari la credite -, acest obiectiv poate fi atins. Produsele de calitate au şansa să fie vândute in cantiţăti sporite, profitul rezultând din produse şi nu din mărimea preţului.

Din punct de vedere al calităţii materiei prime necesare obţinerii unor produse zaharoase de calitate, obiectivul este comun agriculturii şi industriei alimentare. Ambele sectoare sunt în situaţia de a nu mai reacţiona separat, după logica şi interesele proprii. Astfel, nevoile de a asigura cantitatea necesară de zahar nu trebuie să determine cultivatorii să extindă soiurile cu potenţial productiv ridicat subestimând indicii de calitate.

În domeniul tehnologiei de fabricaţie este necesară intrarea în funcţiune a unor linii tehnologice moderne importate de la firme de prestigiu.

Produsele sunt diferenţiate dacă există deosebiri semnificative în câteva din aceste atribute sau caracteristici. Chiar dacă de multe ori competiţia între firme se duce în domeniul preţului, a promovării, a publicităţii, sunt dificil de imaginat situaţii în care acţiunile unei firme să nu fie influenţate de competiţia calitaţii.

Orice firmă trebuie să realizeze produsele aşteptate de clienţi, iar pentru aceasta ea caută să obţină informaţii privind preferinţele consumatorilor, obiceiurile de consum, gust, tradiţii. Dar firmele luptă nu numai pentru a exploata cerinţele existente, dar şi pentru a crea noi nevoi; pentru atingerea acestui obiectiv se pot utiliza două metode.

Prima este încercarea de a schimba atitudinea clienţilor faţă de produsul existent, prin publicitate şi promovare. A doua metodă este de a schimba calitatea produsului conform cu cerinţele şi chiar cu prejudecăţile clienţilor.

Calitatea oricărui produs şi în speţa a produselor zaharoase trebuie să fie “corect” stabilită. Producătorii, de regulă, nu realizează produse cu o calitate foarte ridicată, dar care nu va fi apreciată corespunzător de clienţi ci încearcă să realizeze produse unice în anumite detalii în care ei consideră că vor fi judecaţi superior de către clienţi. Ei incearcă deci, ca prin nivelul calitativ, să satisfacă o parte din nevoile clienţilor, şi anume aceea pe care clienţii o consideră cea mai importantă. În plus, nivelul calitativ ales trebuie să fie din punct de vedere tehnologic posibil.

În cazul alimentelor zaharoase, criteriul de bază în aprecierea calităţii este reprezentat de acele substanţe care prin natura, starea şi maniera de prezentare şi asociere sunt surse potenţiale de substanţe şi de energie pentru organismul uman şi din informaţiile conţinute ce sunt furnizate de caracteristicile senzoriale ale produsului. Emitentul informaţiilor este produsul care acţionează prin informaţii ce decurg din aspectul exterior, din aspectul în secţiune dar şi din informaţiile pe care le transmit consumatorului cu ocazia degustării. Receptorul informaţiilor transmise de produs este omul în ipostazele sale de cumpărător şi de consumator. Informaţiile sunt preluate de consumatori prin cele cinci simţuri de bază: văzul, auzul, pipăitul, gustul şi mirosul. Acestora trebuie să li se adreseze produsul pentru a fi sesizat şi apreciat.