Cercetare de Management

I. Introducere

Motivaţia realizării studiului

Un criteriu deosebit de important într-o companie este formarea şi dezvoltarea continuă a angajaţilor. De aceea am ales ca temă pentru realizarea cercetării de management “Evidenţierea gradului de preocupare al persoanelor implicate în conducerea firmei, pentru formarea şi dezvoltarea profesională a angajaţilor”. Prin această lucrare doresc să analizez modul în care top managementul (managerii generali sau managerii de resurse umane) este interesat de instruirea, calificarea (policalificarea) şi în general de dezvoltarea profesională a propriilor angajaţi, dar în acelaşi timp de modul în care întreprind aceste acţiuni şi în funcţie de ce criterii. Am ales această temă care are implicaţii în ceea ce priveşte strategia în domeniul resurselor umane deoarece, aceasta este necesară şi deosebit de utilă pentru dezvoltarea firmei. Strategia activităţilor în domeniul resurselor umane are implicaţii deosebite pentru ansamblul unei organizaţii şi pentru managemetul general al acesteia.

Metodologia de studiu pentru realizarea acestei lucrări se prezintă astfel:

- Reliefarea problemei de cercetat

- Expunerea elementelor teoretice cu privire la tema aleasă pentru cercetarea de management

- Enunţarea ipotezei şi a obiectivelor studiului

- Stabilirea metodei de cercetare folosite pentru realizarea cercetării

- Stabilirea colectivităţii statistice

- Determinarea eşantionului asupra căruia urmează să se realizeze investigaţia

- Elaborarea chestionarului

- Cercetarea de teren propriu-zisă

- Prelucrarea datelor

- Analiza statistică a datelor şi enunţarea concluziilor studiului

„Puteţi cumpăra timpul omului, puteţi cumpăra prezenţa fizică a omului într-un loc dat, puteţi cumpăra chiar un număr de mişcări specializate pe oră sau pe zi, dar nu puteţi cumpăra entuziasmul oamenilor, iniţiativa, loialitatea, dăruirea inimilor, spiritelor şi sufletelor. Trebuie să dobândiţi aceste lucruri!”

(C. Francis – preşedintele firmei General Food)

II. Formarea şi dezvoltarea profesională a angajaţilor (elemente teoretice)

Dezvoltarea resurselor umane este una din opţiunile strategice ale oricărei organizaţii interesate în creşterea sa. Componenta calitativă a resurselor umane se găseşte la intersecţia unui complex de factori care au în vedere capacităţile fizice şi intelectuale ale persoanelor, precum şi condiţiile materiale de viaţă. Capacitatea acestei resurse de a se adapta schimbărilor mediului, de a evolua, depinde în mare parte de modul în care organizaţia îşi alege angajaţii, îi pregăteşte, îi direcţionează judicios, ţinând cont de aspiraţiile şi potenţialul lor.

Punerea la punct a unui program de dezvoltare a resurselor umane trebuie să fie considerată drept o investiţie din partea întreprinderii, ale cărei rezultate viitoare vor putea fi măsurate în termenii creşterii productivităţii muncii, îmbunătăţirii climatului social, creşterii stabilităţii personalului, creşterii eficienţei muncii.

O nouă motivare a apărut odată cu aderarea României la Uniunea Europeană. După aderare, România va primi peste trei miliarde şi jumătate de euro din FSE (Fondul Structural European) pentru dezvoltarea resurselor umane, bani care vor fi folosiţi în domenii ca educaţie şi formare profesională, conectarea învăţării la piaţa muncii, modernizarea serviciului public de ocupare sau promovarea incluziunii sociale. Finanţarea se va face iniţial de la bugetul de stat, dintr-un fond tampon, în funcţie de cheltuielile făcute de cei care aplică proiectul, după care banii europeni sunt viraţi la bugetul de stat. Este o decontare între statul român şi Uniunea Europeană.

Rolul educaţiei şi al instruirii în dezvoltarea resurselor umane este evident în ultimul timp, în toate ţările lumii şi mai ales în ţări în care au loc transformări economice radicale, cum este cazul României. Diferenţele între nivelele de trai între ţări sunt atribuite în opinia specialiştilor Biroului Internaţional al Muncii în primul rând decalajelor dintre nivelele de instruire şi între calitatea forţei de muncă. Concret, ţările cu un nivel ridicat de educaţie au anumite avantaje fundamentale; se pot adapta efectiv la provocările şi oportunităţile globalizării deoarece întreprinderile din aceste ţări sunt mai flexibile şi mai dinamice în adaptarea şi adoptarea noilor tehnologii. Activitatea de formare devine foarte importantă, pentru că personalul trebuie să se deprindă rapid cu noile rigori, din ce în ce mai complexe, ale întreprinderii, iar pe de altă parte poate deveni o condiţie pentru acceptarea unui anumit post. Acest proces trebuie gândit însa şi din perspectiva angajatului, pentru că fiecare este diferit în termeni de abilităţi, valori, obiective şi activităţi preferate, drept pentru care este necesară o evaluare a personalului şi a abilităţilor înainte de a demara un program de perfecţionare.