Cercetare privind distribuția valorilor motivaționale asupra angajaților companiilor Veo și Xerox

VALORI DE BAZĂ ALE OMULUI: O PRIVIRE DE ANSAMBLU SHALOM H. SCHWARTZ

„Conceptul de valoare [este] capabil să unifice interesele aparent diverse ale tuturor științelor implicate în comportamentul uman.”

Un psiholog a scris aceste cuvinte care proclamă centralitatea conceptului de valoare. Sociologi [de exemplu, Williams, 1968] și antropologi [de exemplu, Kluckhohn, 1951] au fost adepții unor opinii similare. Acești teoreticieni consideră că valorile reprezintă criteriile pe care oamenii le folosesc pentru a evalua acțiuni, oameni și evenimente.

Acest articol prezintă o altă teorie în cadrul acestei tradiții. Teoria identifică zece orientări valorice distincte din punct de vedere motiv pe care oamenii din toate culturile le recunosc și specifică dinamica conflictului și congruenței dintre aceste valori. Se dorește a fi o teorie unificatoare pentru domeniul motivației umane, un mod de organizare a diferitelor nevoi, motive și obiective propuse de alte teorii.

Când ne gândim la valorile noastre, ne gândim la ceea ce este important pentru noi în viața noastră (de exemplu, securitate, independență, înțelepciune, succes, bunătate, plăcere). Fiecare dintre noi deține numeroase valori cu diferite grade de importanță. Valoarea particulară poate fi foarte importantă pentru o persoană, dar fără importanță pentru alta. Consensul privind modul cel mai util de conceptualizare a valorilor de bază a apărut treptat începând cu anii 1950. Putem rezuma principalele caracteristici ale proiectării valorilor de bază implicite în scrierile multor teoreticieni și cercetători, după cum urmează:

- Valorile sunt credințe. Dar sunt credințe legate inextricabil de idei emoționale, nu obiective, reci.

- Valorile sunt o construcție motivațională. Ele se referă la obiectivele dorite pe care oamenii se străduiesc să le atingă.

- Valorile transcend acțiuni și situații specifice. Sunt obiective abstracte. Natura abstractă a valorilor le distinge de concepte precum norme și atitudini, care se referă de obicei la acțiuni, obiecte sau situații specifice.

- Valorile ghidează selectarea sau evaluarea acțiunilor, politicilor, persoanelor și evenimentelor.

Adică valorile servesc drept standarde sau criterii.

- Valorile sunt ordonate după importanță unele față de altele. Valorile oamenilor formează un sistem ordonat de priorități valorice care le caracterizează drept persoane. Această caracteristică ierarhică a valorilor le distinge și de norme și atitudini.

Teoria valorilor definește valorile ca obiective dezirabile, trans-situaționale, care variază ca importanță, care servesc ca principii directoare în viața oamenilor. Cele cinci caracteristici de mai sus sunt comune tuturor valorilor. Aspectul crucial al conținutului care distinge între valori este tipul de obiectiv motivațional pe care îl exprimă. Pentru a se coordona cu alții în urmărirea obiectivelor care le sunt importante, grupurile și indivizii reprezintă aceste cerințe în mod cognitiv (lingvistic) ca valori specifice despre care comunică. Zece valori motivale distincte, largi și de bază sunt derivate din trei cerințe universale ale condiției umane: nevoile indivizilor ca organisme biologice, condiții de interacțiune socială coordonată și nevoi de supraviețuire și bunăstare ale grupurilor. Fiecare din cele zece valori de bază poate fi caracterizată prin descrierea scopului său motivațional central:

1. Autodirecție. Gândire independentă și acțiune; alegerea, crearea, explorarea.

2. Stimularea. Entuziasm, noutate și provocare în viață.

3. Hedonism. Plăcere și mulțumire senzuală pentru sine.

4. Realizare. Succes personal prin demonstrarea competenței în conformitate cu standardele sociale.

5. Putere. Statutul social și prestigiul, controlul sau dominația asupra oamenilor și resurselor.

6. Securitate. Siguranța armonia și stabilitatea societății, a relațiilor și a sinelui.

7. Conformitatea. Restrângerea acțiunilor, înclinațiilor și impulsurilor care pot deranja sau dauna altora și încalcă așteptările sau normele sociale.

8. Tradiție. Respectul, angajamentul și acceptarea obiceiurilor și ideilor pe care cultura sau religia tradițională le oferă sinelui.

9. Benevolența. Conservarea și îmbunătățirea bunăstării celor cu care se află în contact personal frecvent („grupul”).

10. Universalism. Înțelegere, apreciere, toleranță și protecție pentru bunăstarea tuturor oamenilor si pentru natură.

Pe lângă identificarea a zece valori de bază distincte motivațional, teoria valorilor explică un aspect structural al valorilor, și anume relațiile dinamice dintre ele. Acțiunile care urmăresc orice valoare au consecințe psihologice, practice și sociale care pot intra în conflict sau pot fi congruente cu urmărirea altor valori. De exemplu, urmărirea valorilor de realizare poate intra în conflict cu urmărirea valorilor de bunăvoință - căutarea succesului pentru sine este probabil să obstrucționeze acțiuni menite să sporească bunăstarea celorlalți care au nevoie de ajutorul cuiva. Cu toate acestea, urmărirea valorilor de realizare poate fi compatibilă cu urmărirea valorilor puterii - căutarea succesului personal pentru sine este probabil să se consolideze și să fie consolidată prin acțiuni care vizează îmbunătățirea propriei poziții sociale și a autorității asupra celorlalți. Un alt exemplu: Căutarea noutății și a schimbării (valorile stimulării) este de natură să submineze conservarea timpului de obiceiuri onorate (valorile tradiției). În schimb, urmărirea valorilor tradiționale este în concordanță cu urmărirea valorilor de conformitate: ambele motivează acțiunile de supunere la așteptările externe.

Structura circulară din figura 1 prezintă modelul total al relațiilor de conflict și congruitate între valorile postulate de teorie. Aranjamentul circular al valorilor reprezintă un continuu motivațional. Cu cât sunt apropiate cele două valori în ambele direții în jurul cercului, cu atât sunt mai asemănătoare motivațiile lor subiacente. Cu cât sunt mai îndepărtate două valori, cu atât sunt mai antagonice motivațiile lor subiacente.