China

Cap.I Prezentarea pe scurt a Chinei

Cele mai mari civilizatii antice care au supravietuit pâna astazi sunt cea indiana si cea chineza. În toate celelalte culturi si civilizatii vechiul organism social a disparut, iar urmele vietii de altadata nu se mai pastreaza în mod viu. În China însa, aceste solutii de continuitate exista si pot fi urmarite de-a lungul unei existente de peste trei milenii. Traditiile, obiceiurile formele vechi de cultura se pastreaza. Pentru chinezi, traditia, în parte, este un rezervor spiritual activ. Civilizatia creata în mileniul al doilea î. e.n în valea Fluviului Galben, prezinta înca de atunci trasaturi distincte fundamentale chineze.

În istoria civilizatiei mondiale, cultura si civilizatia Chinei reprezinta un reper foarte important.

Mare prin numarul populatiei (locul I mondial) dar si prin extinderea teritoriului (locul III mondial), China a devenit si o importanta putere militara, tinzând sa devina si una economica.

Scurt istoric:

Statul chinez antic si civilizatia sa îsi fac aparitia în Câmpia fluviului HuangHe în secolul XI î.e.n. Dupa o perioada de divizare politica si lupte interne din sec. VI-III î.e.n. sub dinastia Tsin(246-206 î.e.n), se face unificarea imperiului, care îsi extinde hotarele pâna la Marea Chinei de Sud. Acum se constriueste Marele Zid chinezesc împotriva amenintarii hunilor din nord. Sub dinastia Han (206 î.e.n.- 220), imperiul cunoaste o înflorire a culturii si a civilizatiei.

Sub dinastia manciuriana Ching (1644-1912), sunt încorporate sub imperiul chinez provinciile :Mongolia, Tibet si Siankiang. Ultimul împarat abdica în 1912, iar China se declara republica.

În 1927, Partidul Comunist creeaza Armata Rosie, care în frunte cu Mao Zedong, proclama în anul 1949 Republica Populara Chineza (1 octombrie 1949).Începe astfel perioada maoista si se adopta modelul sovietic de dezvoltare, cu accent pe industria grea. Între anii 1958-1976, strategia de dezvoltare a tarii se schimba. Deviza devine numai cu forte proprii, fara influente straine, politicul domina economicul, iar agricultura devine baza dezvoltarii.

Dupa anul 1976, dar mai ales din 1982, începe „noua cale chineza”, orientata spre reforme, modernizare si deschidere catre Occident.De la 1 iulie 1997 Hong Kong a devenit Regiunea Speciala Admnistrativa a Republicii Populare China. Declaratia semnata de tarile implicate prevede faptul ca timp de 50 de ani, stilul de viata va ramâne neschimbat. Deasemenea, politica socialista dusa de China nu va fi aplicata în Hong Kong.

Suprafata:

R.P. Chineza are o suprafata de 9,6 milioane km 2, incluzând si insulele Taiwan, Hainan si alte 3000 de insule mai mici. Teritoriul tarii este împartit în 21 de provincii, 5 regiuni autonome si trei municipalitati: Pekin, Shanghai si Tsiantyin.

Cadrul natural:

Spatiul geografic imens în care s-a format aceasta cultura atât de organica si de unitara ca stil, i-a influentat si, într-o mare masura, chiar i-a conditionat istoria. Dificultatile de acces în spatiul Chinei i-au permis tarii sa dezvolte o civilizatie în cadrul careia influentele straine si popoarele navalitoare au fost repede asimilate. În vest, lanturi de munti dintre cei mai înalti din lume au legat-o si în acelasi timp au separat-o de vasta zona a Tibetului. În nord, un alt lant de munti nu au putut-o apara de invaziile hunilor, contra carora s-a construit Marele Zid. Marea Galbena în est si Marea Chinei în sud completeaza aceasta izolare naturala a Chinei.

Un cadru geografic atât de variat ofera o mare diversitate de conditii naturale- munti abrupti, desert , stepa, câmpii fertile, jungla sau zone mlastinoase. În aceasta varietate geografica se pot distinge doua mari zone naturale, foarte deosebite una fata de alta: zona nordica a bazinului Fluviului Galben si zona centrala si meridionala, unde importanta economica cea mai mare o are fluviul Yangtze.

În regiunea nordica, cu o clima uscata si rece, se întinde o mare câmpie aluvionara de loess format de nisipurile aduse de vânturi din desertul Mongoliei. Acesta este un teren galben, foarte fertil daca este irigat, bun pentru cultura meiului si a grâului.

Regiunea sudica, cu o clima subtropicala umeda si calda, are un relief accidentat si acoperit cu paduri, câmpii putine si putin întinse, zone mlastinoase. În aceasta zona principalele culturi sunt orezul , ceaiul si dudul pentru cresterea viermilor de matase.