Coeziunea economico-socială

Există o serie de factori care influenţează eficacitatea şi impactul politicii europene de coeziune. Un context economic caracterizat prin stabilitatea preţurilor şi balanţe bugetare solide va beneficia de rate mai mici ale dobânzilor. La rândul său, acest lucru stimulează investiţiile şi acumulările de capital, mărind atât productivitatea, cât şi gradul de ocupare a forţei de muncă. De asemenea, facilitează creşterea nivelului şi difuzarea inovaţiei şi reduce costul de capital.

Eficienţa şi eficacitatea administraţiilor publice la nivel naţional, regional şi local constituie un alt factor esenţial. În sfârşit, factorii externi, în special globalizarea, sunt deseori principalii factori care determină modificări structurale la toate nivelurile şi care au un impact major asupra dezvoltării economice şi creării de locuri de muncă.

Cu toate acestea, ca rezultat al unei abordări riguroase, politica de coeziune a reuşit să aibă un impact asupra nivelului de trai şi al nivelurilor de oportunităţi pe întreg teritoriul UE.

Convergenţa are loc la nivel naţional şi regional Ca grup, principalii beneficiari ai programelor în favoarea politicii europene de coeziune în perioada 2000-2006 au continuat să prezinte rate de creştere impresionante. La nivel regional, performanţa economică puternică din regiunile cu un PIB scăzut pe cap de locuitor în ultimul deceniu a însemnat că, peste tot în UE, regiunile s-au aflat într un proces de convergenţă măsurat în termeni de PIB pe cap de locuitor. Estimările sugerează că aceste tendinţe vor continua.

Pentru perioada 2007-2013, studiile sugerează că investiţiile realizate în cadrul programelor vor contribui la creşterea cu 5-15% a valorilor absolute ale PIB în majoritatea noilor state membre, în comparaţie cu scenariul de bază. În plus, se estimează că până în 2015 vor fi create în jur de 2 milioane de noi locuri de muncă datorită acestor niveluri de investiţii.

Politica de coeziune susţine creşterea şi crearea de locuri de muncă şi în afara regiunilor de convergenţă.

Creşterea şi dezvoltarea într-o economie de piaţă presupun în mod inevitabil restructurări asociate adesea cu pierderi ale locurilor de muncă şi crearea de noi locuri de muncă distribuite neuniform, ceea ce poate da naştere unei concentraţii teritoriale de probleme sociale şi economice. Consolidarea capacităţii Uniunii de a se adapta la schimbare şi de a crea noi locuri de muncă durabile constituie unul dintre rolurile politicii europene de coeziune, inclusiv în statele membre mai prospere ale Uniunii. Pentru perioada 2000-2005, se estimează că vor fi create peste 450 000 de locuri de muncă brute în şase ţări, ceea ce înseamnă aproximativ două treimi din asistenţa europeană alocată obiectivului 2.

Politica de coeziune susţine capacitatea inovatoare a statelor membre şi a regiunilor Politica de coeziune a contribuit semnificativ în perioada 2000-2006 la eforturile de cercetare şi dezvoltare şi a consolidat capacitatea inovatoare, îndeosebi în regiunile obiectivului 1. Pe baza programelor disponibile la momentul adoptării prezentului raport, proporţia resurselor politicii de coeziune care urmează a fi investite în inovaţie, cercetare şi dezvoltare va fi de peste două ori mai mare în perioada 2007-2013. Investiţia în capital uman în cadrul politicii de coeziune aduce beneficii semnificative.

Creşterea calităţii capitalului uman justifică mai mult de jumătate din câştigurile de productivitate înregistrate în ultimul deceniu. Programele europene de coeziune cofinanţează formarea a circa nouă milioane de persoane anual, dintre care mai mult de jumătate sunt femei. O mare parte din beneficiari fie se reangajează după formare, fie declară că au condiţii de muncă mai bune şi venituri mai mari. Politica de coeziune valorifică capitalul public şi

privat în sprijinul investiţiilor productive Între 2000 şi 2006 fiecare euro investit în cadrul politicii de coeziune a însemnat alte cheltuieli în regiunile obiectivului 1, ajungând la o medie de 0,9 euro. În regiunile obiectivului 2, aceste cheltuieli induse pot fi chiar de trei ori mai mari decât suma investită iniţial. Acest lucru este obţinut prin norme de politică, precum cofinanţarea şi parteneriatul şi printr-o implicare mai mare a capitalului privat, inclusiv o varietate de acorduri de parteneriat public-privat.

Mai recent, Comisia, în colaborare cu instituţiile financiare internaţionale, a dezvoltat instrumente financiare inovatoare care să însoţească şi să completeze finanţările europene.

Politica de coeziune a promovat abordări integrate ale dezvoltării Politica de coeziune sprijină promovarea dezvoltării, inclusiv prin impactul unor probleme complexe, cum ar fi provocările puse de globalizare, schimbarea climaterică sau tendinţele demografice într-o manieră integrată, ceea ce asigură coerenţa diferitelor politici sectoriale. Această abordare integrată a permis accentuarea impactului global al intervenţiilor sectoriale prin exploatarea sinergiilor dintre domeniile politice şi controlarea efectelor secundare ale acestora; prin favorizarea

dialogului între administraţii; şi printr-o mai bună adaptare a intervenţiilor la caracteristicile

socio-economice ale regiunilor şi localităţilor.

Politica de coeziune contribuie la îmbunătăţirea calităţii investiţiilor publice Programarea pe 7 ani a acestei politici, bazată pe o securitate bugetară pe toată această perioadă, a îmbunătăţit considerabil planificarea bugetară pe termen lung în multe state membre şi regiuni. În plus, politica de coeziune contribuie la identificarea priorităţilor pentru deciziile de investiţii publice, ceea ce are ca rezultat, în special în ţările beneficiare ale politicii de coeziune, o utilizare mai eficace şi rentabilă a investiţiilor publice în general, nu doar acolo unde investiţia a fost cofinanţată de Comunitate. Astfel, politica de coeziune influenţează modelul de investiţii, ducând la creşterea productivităţii şi durabilităţii acestuia.

Politica de coeziune a promovat parteneriatul ca element esenţial al unei bune guvernanţe.

Principiul parteneriatului este un principiu fundamental care stă la baza tuturor aspectelor politicii de coeziune – programarea, punerea în aplicare, monitorizarea şi evaluarea – şi este acum în general acceptat ca element esenţial al unei bune guvernanţe. Sistemul de guvernanţă pe mai multe niveluri, bazat pe o abordare strategică şi implicând Comunitatea, autorităţile naţionale, regionale şi locale şi părţile interesate, garantează faptul că acţiunile sunt adaptate circumstanţelor de la faţa locului şi că există o voinţă reală de a reuşi.